Archive for June, 2010

Membrul lunii iunie in AIESEC Timisoara

Cultura organizationala in AIESEC spune ca lunar, un membru este premiat cu titlul de Membru Lunii pentru activitate si pasiunea cu care isi indeplineste taskurile.Un factor motivational extrem de bun in cadrul unei organizatii/companii.

A venit si randul meu se pare, asa ca am primit diploma pentru Membrul Lunii Iunie pentru “Living diversity”. Am ramas masca in timpul sedintei saptamanale cand in timp ce vorbeam cu colega din spate-Oana E despre cu totul altceva decat sedinta, ma bate pe umar si imi arata tabla unde era o poza cu mine si o mica descriere despre activitatea realizata lately. Eram nominalizata la membrul lunii : )) In zadar am incercat sa reiau discutia ca Oana ca ma tot gandeam, oare…oare chiar…chiar as putea fii membrul lunii? SURPRIZA, sunt membrul lunii :)

Adevarul este ca de cand am revenit din eXchange, ma simt in AIESEC completely, ma simt un adevarat AIESEC-er, termen pe care nu  il intelegeam inainte. Un lucru imi mai doresc intr-un viitor insa nu chiar apropiat, sa fac parte dintr-un OC :D     Aviz amatorilor : ))

Petrescu Oana

PR team leader

Communication Department


Sonia Oprean (1 an in Filipine-management internship)
Noi suntem calatorii. Nu suntem niste oameni care strabat niste continente cu pachete de turism, care stau in hoteluri de 5 stele, viziteaza monumente si checkuiest lista de obiective turistice. Noi calatorim cu mintea si sufletul, iubim diversitatea si ea ne iubeste pe noi. Intr-o zi am decis, am pasit in avionul cu destinatia Filipine. Mi-am dorit sa plec in eXchange ca sa ma descopar, sa ma indrept spre libertate si noi provocari. Mi-am dorit sa vad lumea cu alti ochi. Astazi ma intreb daca ar fi existat alt loc pe glob care sa imi ofere mai multa nebunie, controversa, si culoare decat minunata tara insula. Am condus o echipa de oameni in realizarea unei companii din nimic, arhitecti, avocati, constructori, economisti. Ma intrebam atunci ce incredere au avut acei oameni sa ia un total strain sa le coordoneze afacerea. Traiesc cu onoarea de a ridica o companie de la 0. Am avut privilegiul sa invat de la filipinezi despre demnitate si incredere, despre antreprenoriat si coordonare. Ba mai mult decat atat, am trait cu extraordinarii oameni filipino, le-am descoperit tara si obiceiurile, m-am bucurat de oceanul lor si am trait alaturi de ei momente unice.


Oana P (6 luni in India-marketing si vanzari)
Imi amintesc cu sufletul la gura de primul pas pe taramul indian. Era o zi torida de septembrie, vreo 40 de grade afara si o temperatura uscata de mi se ingreuna gatul doar cand trageam o gura de aer. Am trait si muncit in India jumatate de an. A fost experienta vietii mele, am trait o poveste pe care o vedeam doar in filme. Locuinta si locul de munca le aveam in centrul Indiei, in orasul Nagpur cu o populatie de 4 mil de locuitori. Am lucrat in marketing si vanzari si am avut onoarea sa cunosc viata simpla si pura a indienilor traditionali, usor conservatori dar curati la suflet. Traditia si obiceiurile locului mi le-am insusit chiar dupa prima luna. In jumatate de an am trait cele mai intense sentimente care le poate trai un om cu mintea si sufletul deshis. Sunt bucuroasa si mandra de experienta mea, dar totodata nerabdatoare sa o retraiesc.


Iunia P (1 an in Singapore-management internship)
Atrasa de mica de farmecul si culorile Asiei, am aterizat pe taramuri singaporeze in ianuarie 2008, pentu ceea ce eu credeam ca va fi o experienta de un an intr-un internship. Au trecut 2 ani jumate si sunt inca aici, pentru ca nu ma pot desprinde de locurile acestea speciale si pline de farmec si suflet. In acesti doi ani jumate am avut ocazia sa traiesc in Singapore si China si sa calatoresc in tari precum Malaezia, Indonezia, Filipine, Laos, Vietnam… Ce am invatat in Asia? Ca oricat de diferiti sunt oamenii (in ceea ce priveste rasa, cultura, traditii, istorie) intr-un final ceea ce ne leaga e mult mai puternic, si anume faptul ca suntem cu totii fiinte umane, cu aceleasi tipuri de dureri si bucurii. Faptul ca atunci cand iti doresti cu adevara un lucru, el iti va iesi in cale. Faptul ca a fi bun cu cei din jur fara a astepta nici o recompensa e printre cele mai minunate lucruri pe care le poti face in viata. Faptul ca viata noastra e ca o carte, si la sfarsitul fiecarei zile mai scriem o pagina care apoi nu mai poate fi stearsa niciodata. Faptul ca atunci cand esti jos, in fundul prapastiei, se vor gasi mereu oameni sa-ti intinda o scara daca si tu le-ai intins o mana cand a fost cazul. Faptul ca e mai important sa dai tu primul, in loc sa astepti sa primesti primul si sa dai in schimb. Faptul ca orice experienta ai intr-un anumit moment e experienta de care ai nevoie atunci. Asia mi-a schimbat viata!


Deea R (3 luni in Malaezia voluntariat)
De mica imi doream sa merg intr-o tara si sa fiu voluntara undeva,sa simt ca ajut efectiv la ceva; dar nu prea stiam eu cum sa ajung sa fac asta. AIESEC mi-a oferit aceasta oportunitate, asa ca prin programul de Exchange am ajuns in Malaezia, Asia, voluntara la un oferlinat – acolo am petrecut 2 luni minunate care m-au schimbat si nu cred ca le-as putea egala cu ceva, sau poate cu alte 2 luni in care as mai merge o data in Asia desi nici o experienta asiatica nu e la fel. In Malaezia exista 3 mari culturi pe care le poti simti fara sa paraseste tara; si anume: cultura traditionala din Malaezia (sunt toti musulmani, insa difera mult de cei din Orientul Mijlociu de exemplu prin traditiile sale), cultura hindu (cu multe influente colorate din India) si cultura chineza (de la mancare la stilul de lucru, se potriveste totul). Am avut ocazia sa calatoresc, sa gust din fiecare parte a vietii de acolo, de la plimbari prin modernele Mall’uri si Petronas Towers in Kuala Lumpur la baie cu elefantii intr-un rau, de la o plimbare prin jungla (canopy waling) pana la suisul pe cel mai inalt munte de Asia de Sud-Est (Mt.Kinabalu), de la renumita Moscheea Albastra din Shah Alam pana la piata de noapte din Kota Kinabalu, Borneo. Am trait din plin fiecare experienta pentru ca asta e supriza pe care ti-o ofera Asia.

Trenul experientei mele AIESEC-aresti se pune incet in miscare…prima gara importanta ? Amara. Conferinta nationala de pe malul lacului.O conferinta care reuneste 400 de pasageri care privesc in aceaisi directie….o sala de asteptare imensa in care ajung trenuri din 13 orase ale tarii.

Usile plenarei nu s-au deschis inca.In mintea mea se deruleaza un numar impresionant de scenarii bazate doar pe sunetele scaunelor pe podea sau de voci care dadeau ultimele instructiuni.Incerc sa dau salii o culoare si o forma.In acest moment as da orice sa stiu ce loc sa imi aleg in sala…de unde vad cel mai bine sau unde sa ma ascund.

Momentul patrunderii in universal conferintei se lasa asteptat, ceea ce lasa loc suspansului si da frau liber imaginatiei.Printr-o miscare mult prea rapida pentru ochiul meu curios, usa s-a deschis si am auzit vocile organizatorilor care ne pofteau inauntru unul cate unul.Urcati pe scaune ne supravegheau si ne facilitau patrunderea in lumea rupta de cotidian in mrejele careia ne vom lasa prinsi pe durata conferintei.

Dupa ce ne-am ales un loc,o voce straina ma indemna sa ma uit in spate…In fata ochilor mei, 400 de oameni isi strigau shout-urile…moment in care am inteles ce inseamna o conferinta nationala.Si cata energie exista.

Chair-ul conferintei a reusit sa ne prinda pe toti in aceiasi vraja si sa ne motiveze ca sa gustam conferinta din plin.Energia care s-a simtit in plenara era imensa si s-a pastrat pe parcursul celor 5 zile.

Agenda conferintei mi-a trezit interesul deoarece trainigurile erau alese pe spranceana si din fiecare in parte am avut cate ceva de invatat.A treia zi a fost dedicata trainigurilor despre atitudine.Prima sesiune a fost ”Single bager, double bager”.In esenta, idea de baza este faptul ca trebuie sa avem o atitudine pozitiva, adica sa fim “double bagers”.Nu, aceasta nu inseamna ca trebuie neaparat sa oferim doua pungi la supermarket! Inseamna doar ca putem oferi doua zambete sau doua maini de ajutor!

Punctul central era interactiunea cu oameni din toate localele AIESEC  si chiar internationali.Am fost impartiti pe home group-uri in care “disecam” ziua , si resimteam toata energia de pe parcursul ei. Echipa in care am fost a avut un facilitator din Olanda ceea ce a sporit magia grupului. Ne-am ales un nume , o identitate:ATIFIFI!

Am avut ocazia sa aflu multe lucruri despre Olanda si despre ce inseamna AIESEC acolo.

Nu in ultimul rand…petrecerile…in spiritul profund AIESEC…cu muzica buna si multe roll-calluri.A fost impresionant pentru mine sa vad 100 de persoane dansand “tunac tunac” impreuna si bucurandu-se.

Plenara de inchidere a fost un moment asteptat de multi, dar nedorit de nimeni.Pe rand,fiecare local a parasit sala strigandu-si shoutul si luand cu ei cunostiintele dobandite si amintirea unei conferinte nationale.Pe peretele holului de la etajul 1 erau aliniate plicuri cu numele fiecarui participant, plicuri indesate cu hartiute-sugar cubs, cum le numesc AIESEC-erii.Scriind un sugar cub, poti spune unei persoane ce mult te-ai bucurat ca ai cunoscut-o si ca vrei sa pastrati legatura. Sau unuia dintre organizatori ca a facut o treaba buna.Sunt foarte utile atunci cand vrei sa iti deschizi sufletul.

Parasesc plenara cu o adiere de nostalgie si cu sentimentul ca de-a lungul conferintei de la Amara mi-am creionat experienta in AIESEC. Dar mai important…am invatat…am crescut.

Oana Enesca

Online Responsible

Comm department

Team-buildingul departamentului de comunicare

Ce inseamana teambuilding? pai… numele imi spune cladirea unei echipe. Cladirea unei echipe ma gandesc eu… DA, adica apropierea membrilor unei echipe, pentru a se cunoste mai bine, pentru a vorbi, a se juca, a rade, a glumi a se simti bine, fara a se gandi la lucrurile care ii streseaza, pe care le au de facut, la deadline-uri.

Asa a fost pentru mine, acea frumoasa seara de duminica, pe care am petrecut-o in curtea oanei. Foarte multa iarba, multi copaci, in care cativa dintre noi ne-am si catarat (ciresele au fost extrem de bune), multe jocuri (twister), multe rasete, mult cantat, fiecare cum reusea mai bine voce, sau chitara, si cocktail-uri minutios pregatite.

Atractia serii a fost mancarea indiana cu care ne-am delectat, pregatita de oana, care ne-a invatat si  ritualul de mancare a acesteia, numai cu mana dreapta.

A fost o seara minunata petrecuta cu colegii si prietenii departamentului de comunicare, cu natura aproape si cativa catei suparati si nervosi ca le invadam teritoriul.

Scris de: Raluca Chichernea

Copywriter

Communication Department