Archive for November, 2010

“You’re probably the only brown person who ever visited Romania”….

When I was selected for my AIESEC internship in Timisoara, I knew nothing about Romania. Sure, I knew the capital is Bucharest, and Dracula is probably the most famous celebrity export, but that was it.

So after the interview and a long flight, there I was at this tiny building that the Romanians call the Train Vuia Airport, where the immigration officials wanted to steal my chocolate cookies. Great beginning, right? When I finally managed to get out of the evil clutches of the immigration officials, I met two people who were waving out like their life depended on it. Enter Vlad and Liana. My support system.

If I ever had a problem, all I ever had to do is either call Liana (my AIESEC ‘buddy’) or Vlad (my un-official buddy). They managed to arrange everything from vegetarian food in a carnivorous country to access to a swimming pool. Also they had the privilege to listen to my constant whining (“My legs are hurting!”, “Ugh, why is it raining?”).

On my first phone call home, I told my mum “They have no buildings and no one lives in this tiny village!” By the end of two months, I would cry on leaving this ‘little village’.

So what was I doing 8,000 km from home? I was a trainee for AIESEC University at their Branding Timisoara project.  There was also another trainee, Marianna, a food-crazy Italian, who would offer to make pasta at the drop of a hat.

Let’s be honest, I’m quite a slob. I’d rather starve than cook myself, so having Marianna around was great!  I remember our first night in our tiny dorm room, Marianna was snoring away like a truck, and I was thinking “Great! I’m not sleeping for the next 2 months!”

But everything changed a few nights later; we just stayed up and talked about everything, boys, school, our lives at home. Right at that point, I decided to like her. She made me soup when I was sick, and left me notes when I was home late.

I delivered trainings along with Marianna to participants who looked much older than me!  The organizing comitee of Branding Timisoara was incredibly open, from helping us deliver the trainings, to arranging our teambuildings at football games.

Slowly, the ‘tiny village’ felt like home to me. I will always miss the ability to walk or bicycle in Timisoara without being run over. I’ve tried it in Bombay and even New York, but some crazy driver always wants to kill me.

By the end of the project, I was assigned to work with FMedia Studios under Vlad Fiscutean with five other participants. Those three weeks were amazing, stressful, but I learned a lot. We came up with four branding proposals for Timisoara, conducted a survey and managed to print a book!

Ah, I love Romanian parents someone always wanted to stuff me with food, send some food over, or even volunteer to do my laundry!

AIESEC-ers were always making me feel welcome. Even if I was just walking about in Timisoara, and they’d spot me, they would always stop to ask me how I was feeling. They would make plans, take me shopping, go to Aurora and Flavia; even invite me to spend Easter with their families!

I also met a Romanian girl, one night at Bierhaus. Not just any Romanian, but a Romanian who went on exchange to India. Oana and I made parathas (Indian bread), went to flea markets and wrapped ourselves in sarees.

For my last week in Romania, I hoped it would get cold and rain. No one understood this ‘stupid’ thought. But if you live in a tropical country, where the only seasons are ‘hot, hotter and hell’, you’d understand. Someone up there listened, it poured and poured.

It was still raining when I was at the airport leaving. Maybe Timisoara was crying for me. At least that is what I’d like to believe!

When I was on that flight, I remember reading the things my friends wrote for me.  Friends I had just made two months ago. But they felt so close.  I was crying like a baby, and the lady sitting beside me asked me if someone had died.

Romania hasn’t left me. On the contrary, it’s following me around. Movies I watch, books I read, even my Google calendar informs me about the Romanian National Day!

I’ve met Romanians in Bombay, watched Romanian movies, sometimes I listen to manele music, try my hand unsuccessfully at cooking supa de pui andGoogle sends me an email everyday with the latest Romanian news.

At this point, I don’t know if I will return next year. But I’d like to come back and work in Timisoara… more than anything.  Of course, at the back of the mind, I have this feeling that the second time won’t be as great as the first, but at least I know that I tried.

Until next time, Ceau Romania.

Zahraa Ansari

Trainee at Branding School in AIESEC University 2010

H.R College of Commerce & Economics
University of Mumbai, Class of 2011

“RTS toamna 2010…habar n-aveam ce se va intampla cand am plecat din Timisoara. Speram sa fie….dragut. Si a fost, a fost mai mult decat atat. A fost o adevarata placere sa lucram: AIESEC Arad, Oradea si Timisoara, cunoscandu-ne atat membrii noi cat si cei vechi. Agenda a fost incarcata, dar placuta, cu sesiuni interactive si simulari amuzante din care am avut cu totii de invatat cate ceva.

Ce am invatat eu din acest RTS? Ca in AIESEC exista oameni de o varietate extraordinara cu acelasi scop: schimbarea in bine. Am invatat ca e in regula sa visezi si ca aici e locul in care vei fi ajutat sa iti duci visul la bun sfarsit, am invatat ca in AIESEC nu esti niciodata singur. Astept cu nerabdare anul viitor momentul in care ne vom studia visele si vom vedea ce am reusit sa implinim si la ce mai avem de lucrat. Sunt sigura ca fiecare participant de la aceasta conferinta va profita de experienta si va da mai departe altor oameni tot ceea ce a primit  oferind sansa unei schimbari.

PS: O sa-mi fie dor de membrii Arad si Oradea!”


Andrada Falcoi

Membru nou

“…11 of November-5 o´clock in the morning-Gara de Nord-Our chief delegate Oana P:

¨Bora Adrian?-Prezent!; Caragea Roxana?-Prezentă!; Bujor Alina Maria?-Me, me, me!!!…¨

Da, eram acolo plină de entuziasm, veselie şi  plecam la RTS (la Şuncuiuş). Trăiască CFR!!!

După un drum lung am ajuns la destinaţie unde ne aşteptau gazdele – AIESEC Oradea, oameni dinamici, plini de pasiune şi care şi-au întrecut propiile limite. Am avut parte de 4 zile în care am aflat mai multe despre impactul AIESEC în lume, ne-am cunoscut mai bine in sesiuni de Get To Know Each Other, am definit proactivitatea, ne-am asumat responsabilitatea prin jocuri, am realizat cât de important este lider-ul într-o echipă, am avut parte de ¨Exchange¨ şi de experienţe motivante din partea membrilor vechi…am încheiat cu ¨I want more¨, o sesiune plină de vise şi speranţe care m-a pus mult pe gânduri.

RTS-ul a însemnat oameni profi, care au muncit mult ca totul să iasă bine şi la care aş vrea să le mulţumesc că mi-au dat şansa să mă încarc de noi cunoştinţe, sa leg prietenii, să ma descopăr şi nu în ultimul rând să le cunosc tradiţiile! Eu am găsit acolo o familie de care îmi era tare dor, oamenii care te susţin chiar şi atunci când zici prostii, oameni plini de zâmbete şi duşi cu pluta la fel ca mine !

M-am întors acasă fără voce şi energie, dar asta nu contează. Sunt mai ENTUZIONATĂ (entuziasmata+pasionata) ca niciodată şi când ma uit în jur şi văd că sunt în AIESEC Teamişoara, prind aripi. Asta pentru că mă simt în altă lume,  un wonderland unde oamenii sunt buni, mă ajută şi îmi dau sfaturi. Thanks you all guys, you´re :

—  AwesomeInspiringExcitingSexyEncouragingCrazy—

P.S. Consumul excesiv de AIESEC crează dependenţă!”


Alina Maria Bujor

Membru nou


eXchange teambuilding(s)

Departamentele de exchange din AIESEC Teamisoara au treaba grea nu gluma. Dupa ce OGX (outgoing exchange) si-a depasit obiectivul de 8 membrii cu experienta completa de leadership+exchange (in care membrii au avut pozitii de leadership dar au si fost plecati in internshipuri prin lume) in organizatie, si ICX (incoming exchange) ne-a adus internationali din toate colturile lumii pe proiecte, este timpul sa se distreze si sa se relaxeze pentru a face fata urmatorului val de proiecte.

Pentru asta se iau cele 2 departamente (separat), se duc in sediu, se alege una bucata film bun, una punga popcorn, camera de fotografiat, markere, coli albe si si se dau drumul la rasete.

“Teambuilding ICX

In data de 7 noiembrie 2010 incepand cu orele 22:00 cavalerii departamentului de ICX s-au reunit pentru a avea parte de o clipa de relaxare:D  Am inceput prin a viziona comedia “Grandma’s boy” si a rade cat pentru toata luna. La ora 00:00 toata gasca si-a expus talentele muzicale si a cantat “la multi ani” colegei lor de breasla Larisa-Mihaela care isi serba ziua onomastica (si care cu aceasta ocazie le multumeste inca o data). Dupa terminarea filmului si a tuturor lucrurilor comestibile pe care le-am avut, Pantea s-a gandit ca ar trebui sa-si demonstreze elasticitatea jucand Twister:)) L-am acompaniat toti si ce a iesit va pot spune doar imaginile, un adevarat lant de oameni atat de incalciti ca de abea ne gaseam unii pe altii :) ) Dupa ce au ne-am epuizat fizic de tot, ne-am retras pentru un altfel TABU session. Cand spun altfel ma refer la faptul ca in locul intrebarilor deja cunoscute pentru un TABU session marca AIESEC am preferat intrebarile mai profunde care ne-au ajutat sa ne cunoastem mai bine ca persoane (intrebari de genul “Care sunt planurile tale pe urmatorii 10 ani”, “Ce anume te motiveaza” , etc.).
La ora 03:00, era suficient de tarziu pentru ca toti sa fi atipit pana atunci macar o data, asa ca ne-am retras spre culcusurile noastre cu zambetul pe buze, febra musculara si o mai mare admiratie pentru fiecare dintre noi.

Asadar, team-buildingul ICX este inca un exemplu de cat de frumoasa poate fi viata de AIESEC-er:)”

Larisa Macareiu

Membru corporate

Departamentul de Incoming Exchange

“Teambuilding OGX

Dupa o lunga perioada in care intalnirile echipei de OutGoing eXchange nu au fost constante, luni in 8 noiembrie ne-am intalnit chiar toti (Liana, Ralu, Mario, Adi si Deea) in sediu sa pregatim un filmulet pt sedinta de marti, prima sedinta la care urmau sa fie prezenti toti membrii noi.

Ideea unei astfel de intalniri informale, care pana a ajuns sa fie team-building, a pornit din dorinta noastra de a face putin promo departamentului printr-un filmulet folosind stop motion, ideea lui Ralu. Asa ca seara ne-am intalnit in sediu (Liana a adus ciocolata – o mica traditie a intalnirilor de departament), Ralu a adus aparatul ei foto iar Deea restul materialelor. Ne-am apucat repede de treaba: Ralu desena, Liana scria, Deea decupa si baietii s-au ocupat de creearea scenei si pozitionarea aparatului. A durat ceva pana am inventat “scenariul” filmuletului, dar treaba ceva mai grea a fost sa facem peste 200 de poze din aceeasi pozitie si bineinteles,urmand scenariul – desi la sfarsit, lasandu-ne dusi de val am improvizat putin.

Dupa 160 de minute (da, le-am si contorizat), am terminat “povestea” si ne-am grabit sa prindem ultimele autobuze spre casa. Peste noapte, Deea si Liana au editat si reeditat filmuletul (melodia a fost mai greu de ales) si dupa alte 120 de minute am avut cel mai fain rezultat: un filmulet de 2:19 minute facut de catre toti membrii departamentului de OGX pt a ura bun venit noilor membrii AIESEC.

Membrilor noi le-a placut, membrii vechi au fost si ei incantati, noi ne-am distrat impreuna….si mai jos aveti bineinteles filmuletul :)

Filmuletul

Deea Radulescu

Vicepresdinte Outgoing eXchange


Am recrutat!!!!!

Inceput de toamna, inceput de an universitar, studenti proaspat reveniti din vacante, forte proaspete. Ce poti sa vrei mai mult? Asa ca la fel ca orice ONG, organizatie, institutie de invatamant, am plecat la vanatoarea de membri noi. Si cum totul necesita o buna planificare si organizare, ne-am ales o echipa care sa se ocupe de recrutarea de toamna. Ce a insemnat procesul de recrutare pentru un om implicat in echipa responsabila, care sunt emotiile pe care le simte un membru vechi cand se vede in fata situatiei de a aduce un membru nou? Check this out…

“Mi-am dorit foarte mult sa ma implic in recrutare inca dinainte sa inceapa. Insa nu mi-am imaginat niciodata ca asta inseamna cu adevarat un proiect. Credeam ca e ceva destul de usor, niste interviuri, niste sedinte si cam atat. E imens de mai mult de atat: e multa munca, multa implicare, multa determinare, mult teamwork, mult suflet pus alaturi de o echipa de oameni nemaipomeniti.

Si rezultatul nostru? 39 de oameni noi in AIESEC plini de entuzism si curaj.

Cum m-a schimbat personal? M-a facut mai responsabila si organizata, m-a ajutat sa devin mai sigura pe mine, m-a apropiat de oameni super din AIESEC, m-a determinat sa vreau mai mult de la mine si sa incerc sa imi demonstrez ca nu exista limite atunci cand iti doresti ceva cu adevarat.

Oamenii care au intrat acum in AIESEC sunt mai mult decat m-am asteptat. Au un entuziasm incredibil si absorb fiecare informatie despre AIESEC ca pe ultima picatura de apa. Sunt exact ce isi doreste AIESEC Timisoara, sunt “entuzionati” (entuziasmati+pasionati) curajosi si foarte mandri ca fac parte din organizatie. Sunt sigura ca vor face o treaba buna si in plus ne-au adus deja un plus de energie membrilor vechi prin atitudinea lor.

Tot ce are AIESEC de facut e sa ii incurajeze, sa ii sustina, sa ii motiveze si sa ii provoace sa isi descopere potentialul pe care il au ca sa duca organizatia tot mai sus.”

Liana Tomescu

Responsabil promovare Recrutarea de Toamna

Membru al departamentului de Finante

Orice proiect necesita un coordonator, iar acest coordonator de numeste OCP (organizing comitee president) in AIESEC Timisoara. Despre ce inseamna sa conduci un proiect, de ce te lovesti intr-o astfel de experienta si alte tips&tricks pentru orice coordonator de proiect (de orice fel), iata ce avem pentru voi…

“Life as an ocp!!!

OCP = om cu probleme ! :P

Viata de OCP este  ca un roller coaster cu ups and downs! Este o experienta interesanta si solicitanta, but in the end ramai cu amintiri placute si cu adevarati prieteni; plus ca pe parcurs ajungi sa descoperi si  sa  inveti  o gramada de lucruri despre tine ca persoana (de la a fi mai indraznet, la a tine un eveniment de inchidere pt 50 oameni) . Daca sti sa imbini placutul cu utilul everything will be ok.

Ideea este sa te bucuri de fiecare moment  si sa dai tot cei mai bun din tine. Gandeste-te ca este ca un copilas care trebuie sa creasca mare. Doar tu impreuna cu echipa ta o puteti face ca el sa se dezvolte si sa fie cat mai cool posibil , prin cat mai multe idei inovative si creativitate dusa la maxim. Let your spirit fly!!!!

Cam asta am invatat eu…Next: DOs & DON’Ts

10 golden rules of being a ocp!!!!

1. Incearca sa stabilesti legaturi interpersonale cu membrii echipei tale. Nu te rezuma doar la partea profesionala , cea care tine de proiect ci si de viata personala.

2. Nu te stresa ! Totul va fi bine! In caz ca o faci nu lasa sa se vada in exterior.

3. Nu-ti neglija viata ta personala .  Nu vrei ca prietenii tai sa nu te mai recunoasca pe strada :) )

4.       Prioritizeaza lucrurile. Nu poti sa faci totul perfect si la timp, trebuie sa realizezi ce e mai important si mai urgent.

5. Invata sa spui nu! Si membrii echipei tale trebuie sa invete. Nu tu trebuie sa le faci tu treaba, ci doar sa-i ajuti  si sa-i coordonezi.

6. Try to make it as fun as possible !

7. Incurajeaza-ti echipa !  Fi alaturi de ei, recompenseaza-i cand merita, asculta-i dar fi si aprig si serios cand trebuie. Not everything is sparky and sunny!

8. Orice problema are o solutie !  Esti pe ultima suta de metri si se anuleaza tot . Ti se pare cunoscut? Ideea e ca trebuie sa gandesti pozitiv, sa te gandesti la rezolvare  ci nu la problema. Pana la urma toate se rezolva.

9. Tinteste sus ! Fi inovativ, asculta idei noi si iesi din comun.  Don’t be afraid to act stupid !

10. Fi organizat ! Nimanui nu-i place instabilitatea. Incearca sa-ti construiesti o agenda inainte de fiecare intalnire cu echipa, anunta task-urile din timp si fi flexibil si adaptabil la cerintele celorlalti.”

Alexandra Marcu

OCP Sustainability Education Program 2010 (SEP)

AIESEC-PARTE DIN SUFLETUL MEU

Referitor la conferinta ce s-a desfasurat in zilele 30-31 octombrie…pentru viitorii membrii AIESEC…as dori sa spun doar atat: DOMN`LE SUNTETI THE BEST!!!…sunteti THE BEST si ati demonstrat-o….

Sunt convinsa ca si voi ati simtit asta…dat fiind faptul numarului impresionant de studentii care stateau  numai ochi si urechi la voi, intrebarile de care ati fost asaltati si zeci de zambete care va priveau cu entuziasm!

De la organizare pana la prezentare, de la istoria AIESEC-ului pana la proiectele din prezent , de la povestile si experientele senzationale pe care voi ni le-au fost relatate pana la party….toate acestea nu au facut decat sa aprinda acea scanteie in sufletele noastre …aceea care cel putin pe mine ma face sa strig in gura mare VREAU AIESECCCCC!!!

AIESEC mi-a creat impresia ca inseamna SANSA, PROVOCARE, OPORTUNITATE SI SUCCES!!! spun astea pentru ca AIESEC-ul iti da SANSA sa iti descoperi talentul, sau multitudinea de talente pe care le ai, sa le valorifici prin PROVOCARI…provocari pe care daca le accepti o sa iti deschida multe usi, multe OPORTUNITATI (programul Exchange de exemplu) posibilitatea de a interactiona cu noi oameni , de a-i ajuta, de a te dezvolta si de a-ti umple sufletul de fericire!…Cu siguranta “work hard, party hard“…spune multe, iar pentru mine suna a SUCCES!!!

Imi aduc aminte de momentul in care Andrei (presedintele AIESEC)…a intrebat in sala ce inseamana pentru noi LEADERSHIP…ce ne spune noua cuvantul acesta….sincera sa fiu…in momentul acela ma gandeam la vreo definite…dar acum, dupa 2 zile petrecute impreuna , stiu:D… LEADERSHIP =AIESEC TIMISOARA!!!! Spun asta pentru ca in voi am vazut imbinarea dintre munca si pasiune, dintre colaborare si intelegere, dintre respect si sprijin si mai ales dintre distractie si responsabilitate!!!

Botizan Maria (Facultatea de Economie si Administrarea  Afacerii, anul  l)

,,Zece ore, atat s-au adunat in experienta ce m-a determinat sa aleg AIESEC- ul ca parte din planurile mele de viitor! Zece ore pline de povesti “entuzionate”, de oameni “entuzionati”, de trairi si evenimente care imi “cer” sa aleg AIESEC-ul pentru un parteneriat cu anii studentiei mele.

Ce am inteles eu?… Ca oricine este curajos, “entuzionat”, transparent, implicat cu adevarat, se poate implica in cadrul AIESEC-ului!

Ce vreau eu de la AIESEC?… Sa invat ce inseamna echipa, lucrul in echipa si sa fiu o mica colaboratoare a ceea ce vrea sa fie un prim pas spre schimbare in societate.

Work hard and party hardermotto-ul care sper ca va defini ceea ce inseamna cea mai buna colaborare cu cei mai buni oameni!”

(Coman Emilia Roxana, Universitatea Politehnica, Facultatea de Management in Productie si Transporturi)

Am invatat foarte multe lucruri noi si interesante despre proiectele AIESEC. Ma bucur ca am avut ocazia sa vorbesc cu tineri care au trecut prin experiente de Leadership si Exchange. Totul a fost foarte bine organizat, nici nu am simtit cum a trecut timpul! Multumesc AIESEC Timisoara pentru aceasta oportunitate.

(Alexandra Adriana Chirca, Facultatea de Economie si de Administrare a Afacerilor)

Pe organizatorii AIESEC Way i-am simtit implicati si asta apreciez cel mai mult in munca lor. Discursurile lor  au conturat intr-un mod informativ si atractiv aceasta organizatie. Activitatile propuse de ei in timpul conferintei au fost interactive, ingenios alese si practice. Au avut niste obiective pe care le-au tintit bine prin asta. Nu stiu cum ar trebui sa decurga o conferinta profesionista, dar pot spune ca totul a parut bine gandit. Astept urmatoarea conferinta cu mare drag!

(Alina Murdeala)

Mi-au plăcut oamenii, mi-au plăcut proiectele lor, m-a încântat veselia și entuziasmul lor, precum și sinceritatea cu care ne-au vorbit. Cred că mi-am găsit, în sfârșit, un loc potrivit pentru mine, de la care să pornesc și în care să cresc frumos, pentru că am o imensă dorință de a învăța lucruri noi și de a le experimenta, de asemenea.

În vară mi-ar plăcea să și plec într-un program de eXchange, dacă s-ar putea, mai văd eu, dar vă asigur că o să fac tot posibilul să se întâmple, pentru că îmi doresc asta. Vreau să combin studiile de la școală și cu felul acesta de educație complet non-formală și să fac mai departe lucrurile în stilul meu, oferind oamenilor un exemplu, un imbold, nu știu, să creez un ceva mai bun, să-i inspir.

(Anca, studentă în anul întâi la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor)