Am ajuns acasă de 3 zile şi de tot atâtea zile încerc să va scriu să vă împărtăşesc câte ceva din experienţa noastră. Scriu şi rescriu aceste rânduri care par atât de sărace faţă de ceea ce am simţit acolo.

Acolo e Karlsruhe, oraşul frumos în care am participat la o conferinţă internaţională, Twin, o experienţă care a depăşit cu mult aşteptările mele iniţiale şi care mi-a amintit încă o dată de ce îmi place atât de mult în AIESEC.

Vă voi povesti acum de ce a însemnat atât de mult Twin pentru mine. În ultimele luni m-am gândit foarte mult la fericire şi la importanţa sa pentru viaţa mea. Am luat decizii de tot felul, m-am gândit, răzgândit, iar gândit, iar după tot acest proces în care am încercat să mă regăsesc, concluzia mea a fost că de acum înainte voi face doar lucruri care mă fac fericită (normal fără a-i răni pe ceilalţi). Astfel, tema conferinţei The Pursuit of Wealth. Does Money Measure Happiness părea a se potrivi cu starea mea meditativă.

Şi s-a potrivit. Cele 2 zile de workshop-uri au fost extraordinare. Nu vă imaginaţi o conferinţă obişnuită cu traininguri funcţionale, ci discuţii persoanale, degajate cu persoane din atâtea locuri. Participanţii au venit din Kenya, Iran, UK, SUA, Polonia, Cehia, Lituania, Letonia, Moldova, Tunisia, Suedia, Macedonia etc. A fost incredibil să-mi dau seama că deşi suntem de pe continente diferite, aparţinând unor culturi diferite, având confesiuni religioase diferite, în ciuda diferenţelor superficiale, fericirea înseamnă acelaşi lucru pentru toţi. E minunat să-ţi dai seama că faptul că suntem oameni e mult mai important decât locul în care trăim şi cultura din care venim. Îţi dai seama cât de mică e de fapt lumea în imensitatea ei. Nu pot să va descriu în cuvinte. Pot doar să sper că simţiţi voi din energia pe care am adus-o acasă.

Excursiile la Strasbourg, Heildelberg şi Stuttgart nu au facut altceva decât să ne ofere prilej să înţelegem mai bine, atât persoanele din jurul nostru, cât şi ceva din cultura germană. Gazdele noastre, au contribuit şi ele la înţelegerea acestei culturi. Recunosc, am plecat cu stereotipul că nemţii sunt mai reci, dar m-am înşelat. Persoanele cu care personal am interacţionat au fost calde, prietenoase, primitoare. Totul a fost atât de cald, personal, motivaţional.

Sper că am reuşit să vă transmit măcar puţin din sentimentele mele de acolo. Am venit atât de încărcată pozitiv, cu atâta energie şi dorinţă de a pleca din nou, de a trăi astfel de experienţe din nou.

Aniela Salajan – Membrul al departamentului de Comunicare