Category : AIESEC stuff

 

Hello from the Land of Smile – Thailand!

I am Andrei, proud LCP of AIESEC TEAMisoara for 2010-2011 and now I am in the national team of AIESEC Thailand responsible for talent management and local committee development.

So I must tell you that the experience of me being here it is by far the most exciting and challenging thing I have done until so far. Imagine that it was my first time to fly, my first time in Asia, my first time for a lot of things. Imagine Romania with all its traditions, with the way people talk, behave, drive, use public transportation, react when you smile at them, react when something bad happens – imagine Romania with all the stereotypes…and now… Imagine the opposite!

So If you are very good at this exercise you can imagine a little bit of Thailand. Everything here is different from what I was used to. People here smile when you smile at them, people here are very calm and nobody is using the horn of the car, you can find food everywhere here – and a lot of it, you can find fish in small recipients on the side of the streets, you can find skyscrapers, you can find a highway in the middle of the city, all of this in a city of 12 million people!

It is still my 22nd day here, and I had a little taste of what Bangkok and Thailand is, and I am sure there is more to come. My only advice for you is to find and take advantage of any opportunity that you can find to challenge your comfort zone, to challenge everything you were used to, because it is the best way to grow in a better person!

Take a leap of faith!

Dupa cateva luni in care am simtit lipsa internationalilor, seara de sambata a pus sfarsit acelor zile! Ne-am imbarcat cu mic, cu mare si ne-am adunat sa ii intampinam pe cei 9 internationali care au ales AIESEC Timisoara. A fost o seara in care am avut sansa sa “calatorim” in Mexic, Slovacia, SUA, Danemarca si China.

Ne-am adunat sub motto-ul “Work hard,party even harder”, am petrecut momente faine alaturi de ei, i-am invatat cateva cuvinte in romana, am cantat chiar si melodii de-a lui Justin Bieber, iar ei ne-au povestit cateva lucruri interesante despre tarile lor, facandu-ne “calatoria” si mai reala.

Intr-o singura seara, am schimbat cateva locatii, am sfarsit seara la un party pe mal la Bega unde s-au simtit foarte bine si au fost surprinsi in mod placut de felul in care stiu romanii sa se distreze.

Aceasta seara a fost doar inceputul unei veri ce se anunta incendiara, cu proiecte reusite si plina de distractie.

Adela Paia – Membru al departamentul Incoming Exchange Non-Corporate

“Se facea ca era o zi insorita de sambata care cum altfel o puteam petrece decat cu niste oameni tare dragi mie…Si cine sunt omuletii acestia? Nimeni altii decat cei ce alcatuiesc departamentul de TM (adica Talent Management).

De mult timp asteptam sa mai petrecem ceva timp impreuna, doar pentru a ne cunoaste mai bine si pentru a ne apropia unii de altii. Asa ca planul nostru uneltit malefic a fost sa facem un team building :) ..si team ne-am facut.

E tare curios cum poti sa ai impresia ca stii deja tot ce se poate stii despre niste oameni cu care iti petreci atat de mult timp, si totusi sa ai ce descoperi de fiecare data. Si astfel iti dai seama ca omul este un etern si infinit plai ce trebuie explorat.

Ce e si mai curios este cum am ajuns sa imi pun tot felul de intrebari mie, la care pana acum nu m-am gandit. Poate fi destul de challenging si totodata o experienta foarte profunda.

Asadar, deci si prin urmare, asa am petrecut cateva frumoase ore de suflet intr-o zi insorita de sambata. “

Emilia Ciovor – Team Leader Performance

“A fost primul team building la care am participat, pot sa afirm ca am ramas si sunt profund impresionata de “joculetele” pe care le-am pus in practica. Da, stiu, “joculetele” suna copilaresc… dar, sunt joculete care au mare importanta pentru cunoasterea echipei cu care lucram , dar si cunoasterea de sine.
Sunt joculete care rascolesc interiorul persoanei noastre si ne impulsioneaza sa fim deschisi in fata celorlalti, asa cum trebuie sa fim, de altfel, intr-o echipa.
De-abia astept urmatoarele teambuliding-uri.”

Lavinia Mieila – Membru al departamentului de Talent Management

Ne-am îmbarcat în  avionul  experiențelor  internaționale având  ca destinație  lumea în imensul ei  mister. Weekendul  trecut, AIESEC  Timișoara a  organizat o  conferință la cantina  Universității Politehnica  pentru pasagerii  din Arad și Timișoara doritori de voluntariat și internship-uri internaționale. Am urcat în același avion, dar experiențele noastre vor fi atât de diferite.

După cum probabil ai mai aflat deja, AIESEC oferă posibilitatea participării la diverse experiențe de voluntariat și internship-uri în cele 107 țări în care există. Poți să mergi să fii voluntar în țări exotice în care nu sperai că vei ajunge vreodată. Poti  să-ți exersezi abilitățile de profesor  lucrând cu omuleți de diverse vârste. Sau poți să ai parte de un internship plătit tehnic sau în domeniul managementului . În aventura ta, vei fi ghidat de un membru AIESEC, care te va ajuta de la a te hotărî ce ți se potrivește mai bine până la reintegrarea ta în țară la întoarcere.

AIESEC a organizat această conferință pentru a pregăti membrii doritori de a avea o experiență internațională. Am avut parte de simulări interculturale, sesiuni despre șocul cultural și despre depășirea acestuia, despre folosirea platformei AIESEC pentru a căuta destinația, despre stereotipuri, imaginea României și faptul că vom fi ambasadori ai țării noastre. Am fost încântați de poveștile amuzante și interesante ale unor persoane care au fost în Franța, Cipru, Germania, Egipt.

Ne-am îmbarcat în același avion cu vise mari despre experiențele care vor urma în următoarele luni. Sperăm ca peste câteva luni să vă povestim la rândul nostru experiențe minunate. Vă așteptăm și pe voi să vă achiziționații bilete având ca destinație lumea.

Scris de Aniela Salajan – Membru al departamentului de Comunicare

Membrul lunii

Se spune că, ( sau cel puțin așa știu eu )  atunci când te aștepți mai puțin, exact în  acel moment se întâmplă lucrul pe care  l-ai dorit de mult timp. Nu pot să spun  că mi-am dorit să fiu membrul lunii în  AIESEC, dar s-a întâmplat, culmea,  chiar la câteva zile după ce făcusem o  glumă pe treaba asta.

Așa că, evident, nici nu mă așteptam.  Stăteam cuminte la ședința noastră  săptămânală, n-aveam nicio idee că  următorul punct de pe agendă era  ”Member of the month” cu obișnuita  prezentare în Power Point. Multe  adjective frumoase a înșirat acolo, ( și adevărate, dacă e să-mi las modestia la o parte ) și suspansul tot creștea, căci erau doar cuvinte, dar nici un nume, nici un chip. Deodată, văd o poză a mea care era luată de pe profilul meu de Facebook. Am izbucnit puțin în râs, căci nu era o poză cu mine fizic, ci una din fotografiile cu lucruri drăguțe și animate pe care le aveam la Profile Pictures. Totuși, nici în acel moment nu eram conștientă de ce se întâmpla. În scurt timp, însă, când am văzut că toată lumea aplaudă și că doar eu sunt acolo pe ecranul proiectat pe perete, cu poze în toată regula, m-am emoționat rău de tot. M-au chemat în față, bineînțeles, ca să-mi primesc diploma. Cred că mi-a înghețat creierul în acele scurte clipe, căci vă spun, am fost foarte surprinsă și în același timp recunoscătoare. E greu și oarecum ciudat să fii în fața atâtor oameni care îți recompensează munca. Te simți mic, parcă …

Drept să zic, când m-am înscris în AIESEC, și , de fapt, de când ”voluntariez” eu așa de câțiva ani, nu am făcut-o niciodată pentru răsplată. Niciodată! Nu o caut și nu mă motivează neapărat faptul că sunt ”recunoscută” ci pur si simplu pentru că îmi place ceea ce fac si tot ce fac, fac să iasă cât mai bine posibil.

Însă de data asta tare m-am bucurat și emoționat-înroșit când am primit acea diplomă în fața întregului local. A fost o surpriză frumoasă, pe care am primit-o cu felicitările de rigoare. ”Speech-ul” meu ? ”Thank you … just thank you.”. Ce să mai zici în asemenea momente ? V-am spus, brain freeze.

Așadar, mulțumesc tuturor încă o dată, pentru tot ! ( felicitări, pupături, îmbrățișări etc. ) Chiar contează !

Scris de Anca Iordăchescu – Membru al departamentului Financiar

Iata-ne asadar ajunsi in fata celui mai mare proiect pe care il avem ca organizatie in momentul de fata, AIESEC University. Daca ati vedea ce frumos se vede totul din interior, cred ca orice persoana responsabila ar fi mandra. O gramada de omuleti care muncesc din greu sa aduca o mica schimbare in randul studentilor din orasul nostru drag. Ce facem? Doamne, dar ce nu facem… De la vanzari la firme care mai de care mai importante, pana la realizat fluturasi, afise, impartitul lor, realizat agende, si desigur distrat in acelasi timp. Poate apropiatii nostrii pot confirma acest lucru, avand in vedere ce abia abia ne vedem prietenii din afara organizatiei.

Asa ca de vreo 3 luni incoace, cele 4 echipe din AIESEC University, respectiv Sales School, IT School, Entrepreneurship School si Educational Sciences School, au muncit si vor continua sa munceasca pana ce proiectul va ajunge la sfarsit, pana cand toti participantii, dar si companiile implicate, vor fi satisfacuti, cu rezultate sustenabile “in buzunar”.

Ce ne iese noua din toata nebunia asta? Pai in primul rand cateva luni bune de invatare practica, pe diverse arii, de la HR pana la Finante, dar mai ales satisfactia indeplinirii obiectivelor noastre ca organizatie, ca membrii ai unei organizatii axata pe schimbare, respectiv aducerea unei unelte pentru dezvoltarea tinerilor timisoreni.

Ce va iese voua din asta, dragi colegi studenti? Pai sa incepem cu experienta atat teoretica, dar mai ales practica de care veti avea parte pe domeniul de care sunteti interesat/pasionat (IT, vanzari, antreprenoriat, stiintele educatiei) , interactiune cu persoane de succes din domeniul de interes, interactiunea cu alti tineri cu aceleasi interese/pasiuni, interactiunea cu tineri internationali (from all over the world), distractie si multe altele (surpriza :D )

Pai cam atat putem sa va spunem, iar daca v-am facut curiosi, sau interesati, sau macar vi s-a aprins cel mai mic beculet, va asteptam pe site sa vedeti mai in detaliu despre ce tot vorbim aici :) Ba mai mult, va asteptam sa ne vedem live si sa povestim despre proiect in data de 16 Martie (adica miercuri), de la orele 18.00 in Aula Magna a UVT. Noi vom fi acolo, speram ca si voi, in numar exorbitant : )))

Cu drag si mult ezntuziam,

Echipa AIESEC Teamisoara

Totul a inceput cu un drum lung si foarte placut cu acceleratul Timisoara – Bucuresti, in care am avut destul timp sa povestesc si sa urmaresc filme cu membrii foarte entuziasmati de ce avea sa fie cea mai grandioasa conferinta AIESEC Romania din ultimii ani, Romanian Youth Leadership Forum (RYLF)

A fost o peripetie in sine sa ajungem la marele ( cel mai mare din Europa ) hotel Rin Grand de la marginea Bucurestiului, schimband 2 autobuze in aproximativ 50 de minute, cat a durat drumul de la Gara de Nord pana la hotel.

De la inceput se anunta o conferinta cum nu am mai ‘simtit’ pana acum. Hotel de 4 stele, un hol luxiuriant in care am asteptat cu sarguinta toate procedurile de inscriere ale hotelului, lifturile, numarul de etaje, cartelele magnetice care ‘controlau’ tot ce ‘misca’ in camera si altele… mi-au dat un aer de – aici se va intampla ceva special.

Au urmat 4 zile foarte colorate de conferinta.

De la plenarele – momentele din timpul conferintei cand ne adunam toti delegatii – cu 500 de persoane care aplaudau la unison, cantau la unison, strigau sau dansau impreuna, pana la sesiunile specifice pentru presedinti la care am participat.

Pe tot parcursul conferintei am simtit un sentiment de ‘ cat de mare este reteaua AIESEC Romania si cat de multa energie poate sa transmita cand vine impreuna sub acelasi acoperis’.

M-am simtit foarte mandru de echipa AIESEC TEAMisoara incepand cu momentul de ‘afisare’ a originalitatii noastre ca si comitet local unde toti am iesit in fata in ritmul strigatului nostru de comitet local si ne-am manifestat entuzismul pe ritmurile de la ‘ Shake it’, cantecul nostru caracteristic, pana la momentul in care ne-am dat jos primul rand de haine pentru a scoate in evidenta – toti – tricourile pe care scria mare:  ’AIESEC TEAMisoara REVOLUTION!’

M-am simtit mandru si plin de resposabilitate pentru un grup de 30 si ceva de persoane entuziasmate, cu ‘ ochii larg deschisi’ la conferinta si mai ales de spiritul de AIESEC. M-am simtit madru de cat de mult vor sa faca si mai ales sa invete membrii AIESEC TEAMisoara – un sentiment care imi da increderea ca viitorul suna bine pentru organizatia noastra!

In ultima seara, seara culminanta a conferintei – unde s-au adunat aproximativ 700 de membrii si alumni AIESEC Romania – pentru a sarbatori 20 de ani de AIESEC in tara noastra, am avut un sentiment foarte puternic de recunostiinta pentru toti marii temerari ai organizatiei, cei care sunt acum oameni influenti in societate (sau cum ne dorim noi sa ii numim – agenti ai schimbarii ). Am simtit ca cei care au pornit aceasta miscare AIESEC si au construit baza acestei miscari, chiar au facut un lucru maret. Maret din punct de vedere al eforului investit, al ideilor care au rasarit si care au fost crescute, al limitarilor pe care le-au spulberat si mai ales al increderii ca tara are nevoie de o schimbare, are nevoie de generatii de lideri.

In acelasi timp acea seara a insemnat si decernarea premiilor pentru cele mai performante comitete locale ale AIESEC Romania. Pentru mine a fost un moment in care stiam cumva ce se va intampla. Stiam ca am aplicat la anumite premii si ca in echipa sunt membrii care au pulsul foarte ridicat in asteptarea concluziilor finale, stiam ca e o mare nevoie de evidentiere pozitiva a eforturilor noastre din ultimele 8 luni, cu toate astea ma asteptam sa nu fim printre cei premiati.

Motivul fiind simplu: am muncit, am facut treaba, am avut rezultate, vom avea impact pe termen lung, dar altii au facut asta mult mai bine.

A fost dificil si in acelasi timp o usurare momentul in care ne-am strans toti membrii AIESEC TEAMisoara dupa evenimentul de decernare in camera unuia dintre noi, si ne-am spus unul altuia ce simtim legat de ‘neprimirea’ unui premiu, si ca ce vrem sa demonstram este ca putem face lucrurile si mai bine si mai destept si mai cu rezultate!

Pentru mine asta a insemnat o dovada puternica de maturitate colectiva!

RYLF 2010 a insemnat o piatra de hotar puternica pentru mine, si mi-am dat seama cat de important este sa fii constient si recunoscator de ‘fundatia’ pe care construim noi acum AIESEC-ul si mai ales de cum intretii si ajungi cu constructia la inaltimi si mai mari!

Andrei Palamariu

Presedinte AIESEC TEAMisoara

“RTS toamna 2010…habar n-aveam ce se va intampla cand am plecat din Timisoara. Speram sa fie….dragut. Si a fost, a fost mai mult decat atat. A fost o adevarata placere sa lucram: AIESEC Arad, Oradea si Timisoara, cunoscandu-ne atat membrii noi cat si cei vechi. Agenda a fost incarcata, dar placuta, cu sesiuni interactive si simulari amuzante din care am avut cu totii de invatat cate ceva.

Ce am invatat eu din acest RTS? Ca in AIESEC exista oameni de o varietate extraordinara cu acelasi scop: schimbarea in bine. Am invatat ca e in regula sa visezi si ca aici e locul in care vei fi ajutat sa iti duci visul la bun sfarsit, am invatat ca in AIESEC nu esti niciodata singur. Astept cu nerabdare anul viitor momentul in care ne vom studia visele si vom vedea ce am reusit sa implinim si la ce mai avem de lucrat. Sunt sigura ca fiecare participant de la aceasta conferinta va profita de experienta si va da mai departe altor oameni tot ceea ce a primit  oferind sansa unei schimbari.

PS: O sa-mi fie dor de membrii Arad si Oradea!”


Andrada Falcoi

Membru nou

“…11 of November-5 o´clock in the morning-Gara de Nord-Our chief delegate Oana P:

¨Bora Adrian?-Prezent!; Caragea Roxana?-Prezentă!; Bujor Alina Maria?-Me, me, me!!!…¨

Da, eram acolo plină de entuziasm, veselie şi  plecam la RTS (la Şuncuiuş). Trăiască CFR!!!

După un drum lung am ajuns la destinaţie unde ne aşteptau gazdele – AIESEC Oradea, oameni dinamici, plini de pasiune şi care şi-au întrecut propiile limite. Am avut parte de 4 zile în care am aflat mai multe despre impactul AIESEC în lume, ne-am cunoscut mai bine in sesiuni de Get To Know Each Other, am definit proactivitatea, ne-am asumat responsabilitatea prin jocuri, am realizat cât de important este lider-ul într-o echipă, am avut parte de ¨Exchange¨ şi de experienţe motivante din partea membrilor vechi…am încheiat cu ¨I want more¨, o sesiune plină de vise şi speranţe care m-a pus mult pe gânduri.

RTS-ul a însemnat oameni profi, care au muncit mult ca totul să iasă bine şi la care aş vrea să le mulţumesc că mi-au dat şansa să mă încarc de noi cunoştinţe, sa leg prietenii, să ma descopăr şi nu în ultimul rând să le cunosc tradiţiile! Eu am găsit acolo o familie de care îmi era tare dor, oamenii care te susţin chiar şi atunci când zici prostii, oameni plini de zâmbete şi duşi cu pluta la fel ca mine !

M-am întors acasă fără voce şi energie, dar asta nu contează. Sunt mai ENTUZIONATĂ (entuziasmata+pasionata) ca niciodată şi când ma uit în jur şi văd că sunt în AIESEC Teamişoara, prind aripi. Asta pentru că mă simt în altă lume,  un wonderland unde oamenii sunt buni, mă ajută şi îmi dau sfaturi. Thanks you all guys, you´re :

—  AwesomeInspiringExcitingSexyEncouragingCrazy—

P.S. Consumul excesiv de AIESEC crează dependenţă!”


Alina Maria Bujor

Membru nou


Teambuidingul HR-istilor

Cum ne-am gandit sa ne petrecem noi, cei de pe departamentul de Talent Management si echipa de recrutare, joi seara?

“Propun sa mergem la Alex acasa sa gatim ceva bun si dulce.” Zis si facut. Ne-am intalnit toti la cumparaturi, apoi directia apartamenul lui Alex. Ne-am mobilizat foarte repede pentru ca deja eram rupti de foame. Primul fel de mancare a fost o nebunie de spaghete cu 2 sosuri diferite (mniuuumm), dupa care au urmat delicioasele clatite cu Finetti si banane. Surprinzator, bucatarii au fost de gen MASCULIN (va puteti imagina asta????) Felicitari baieti, am fost cu adevarat impresionate!

Desigur ca in timp ce unii se chinuiau cu intorsul clatitelor prin bucatarie, altii radeau de mama focului la spectacolele de stand-up comedy de pe net. Mai veneam cate unu’ din cand in cand pe la bucatarie sa furam o clatita, cu riscul de a fi certati de bucatari. Dupa ce clatitele au fost gata (cele ramase), am tras un “Killer” pana dupa miezul noptii. Ma intreb oare ce au crezut vecinii cand ne auzeau cum zbieram: “ Nu se poate! Tu esti criminalul ca eu sunt politistul!”.

Muncim noi muncim, dar cred ca intr-un teambuilding descoperi cel mai bine omul. Iti dai seama de ceea ce ii place, ii descoperi trecutul misterios :D , stai la povesti si iti dai seama cate lucruri ai in comun cu oameni cu care nici nu te gandeai… Dar cel mai important, dupa un teambuilding iti amintesti cu si mai mult drag de persoanele cu care ai lucrat.

Eu m-am simtit foarte bine, mancarea a fost gustoasa, atmosfera destinsa si prietenoasa, iar oamenii…au fost grozavi.

Laura Mirfu

Coordonator Recrutare Toamna 2010

Departamentul de Talent Management

De 2 saptamani tot prezentam oportunitatile pe care le au studentii in cadrul organizatiei, le povestim cat de mult ajuta voluntariatul la CV, pentru lansarea in cariera, si parca nu era de ajuns. Pana aseara, cand in prezentarea generala a AIESEC din Aula Magna in UVT, numita de noi Big Picture, aproximativ 100 de studenti au plecat… putin altfel de acolo, au plecat cu un gand, ca AIESEC chiar e “for real” si chiar face lucruri deosebite pentru tineri, ca este o organizatie axata pe schimbare si ca e de incredere, atat pentru studenti cat si pentru parteneri.

In cadrul evenimentului au vorbit presedintele organizatiei, membrii care au trecut prin diverse stagii din experienta AIESEC, un reprezentant al unei companii partenere AIESEC Timisoara, alumni AIESEC Timisoara, coordonatori de proiecte, vicepresedinti, fiind sustinuti de intreaga echipa AIESEC Timisoara si de o sala cu 100 de studenti curiosi si deschisi.

Toate povestile au avut impact asupra studentilor, i-au facut sa reflecteze, i-au facut sa creada in AIESEC si sa se decida ca DA, vor mai mult de la ei si de la anii lor de studentie, vor sa faca o schimbare, atat in ei, cat si in mediul in care traiesc. Au decis ca vor sa faca parte din cea mai mare organizatie de tineri din lume.

Si pentru ca un rol important in evenimentul Big Picture l-au jucat si membrii “entuzionati” (entuzionati=entuziasti+pasionati) ai organizatiei, imaginati-va asa: 2 randuri de scaune pline de forfota, de culoare, de zumzete si faşaieli, 2 randuri de scaune care emanau mai multa energie pozitiva si mai multa caldura decat soarele, 2 randuri de scaune pline de tineri care sustineau cu tot ce aveau mai bun in ei povestile si prezentarile care aveau loc pe scena despre AIESEC Timisoara. 2 randuri de scaune pline cu AIESEC-eri curajosi, entuzionati, care mereu isi ating obiectivele, AIESEC-eri mandrii ca fac parte din AIESEC Timisoara.

Si cand te gandesti ca facem toate astea numai pentru studenti, pentru dezvoltarea unor tineri care vor duce mai departe organizatia si care vor fi acei agenti ai schimbarii de care are atata nevoie lumea asta. Ce poate fi mai frumos decat atat?