Category : fun

Weekend-ul acesta am participat la International Train the Trainers, pe scurt ITtT, o conferinta oferita tuturor membrilor AIESEC care vor sa stie mai mult despre ce inseamna sa fii trainer si cum sa fii unul.

Conferinta s-a tinut la Hotel Traian din Caciulata de catre colegii nostri din AIESEC Craiova, si in total au fost aproximativ 40 de oameni, dintre care si delegati din Bulgaria, Suedia, Polinia, Turcia sau India, precum si oameni de peste tot din tara, Bucuresti, Iasi, Arad, sau Sibiu. De la inceput am fost impartiti pe doua track-uri, de Basic si Advanced, in functie de experienta noastra si de nivelul de informatii ce urma sa fie livrat.

Dupa cateva provocari intalnite pe drum (sa vezi rapidul cum trece pe langa tine in gara nu e cel mai placut lucru din lume), am ajuns si la destinatie, 3 ore mai tarziu.  Sesiunile incepusera deja, asa ca am fost introdusi direct in grup.

Totul a fost diferit si interesant pentru mine din mai multe puncte de vedere. In  primul rand nu am mai fost de mult participant la o conferinta, asa ca mi-era dor de asta. In al doilea rand, era foarte interesant sa lucrezi cu oameni care aveau acelasi nivel de experienta ca si tine, si sa primesti traininguri de la persoane diverse, unele de varsta ta, altele nu, cu experienta de traineri profesionisti in diverse domenii.

Am avut sesiuni de la ce tip de atitudine sa ai in fata unui public, la cum sa depasesti situatii dificile, de la cum sa fii un trainer profesionist la cum sa-ti aranjezi sala si materialele astfel incat totul sa mearga bine. Tot ce am facut a fost livrat intr-o maniera practica, astfel incat am avut sansa sa invatam distrandu-ne prin diversele jocuri ce ne stimulau creativitatea . Au fost cazuri in care trebuia sa improvizam pe loc anumite lucruri, si altele in care ni se cerea sa jucam diverse roluri – de exemplu, am avut o dezbatere intre fumatori vs nefumatori, in care taberele erau schimbate – fumatorii votau pentru a interzice fumatul si viceversa.

Noptile se terminau in party-uri tematice care duceau pana in zori, iar in ultima zi am avut si noi ocazia sa punem in practica tot ce am invatat, prin a simula o prezentare de jumatate de ora, urmand ca mai apoi sa ni se ofere feedback de la ceilalti, vizand tot : claritatea informatiilor, structura speech-ului, body language, voce, atitudine, logistica folosita, managementul publicului, etc.

A fost intr-adevar una din cele mai tari conferinte la care am fost ca membru AIESEC Timisoara, am cunoscut o gramada de oameni noi si faini, si simt ca am invatat extrem de multe lucruri care imi sunt relevante si care sunt sigura ca le voi folosi in viitorul apropiat, si in plus, am fost si certificata ca trainer in reteaua AIESEC, ceea ce-mi va oferi cu siguranta posibilitatea unei cariere in acest domeniu !

Diana Macau – Vicepresedinte Projects

Sâmbăta aceasta, la Casa Tineretului, a avut loc un eveniment de-a dreptul special.  Cu ocazia terminării ediției de vară a proiectului Grow pentru elevii claselor a 11-a și a 12-a, aceștia, împreună cu studenții internaționali ce le-au fost traineri au pregătit un adevărat spectacol multicultural pentru cei interesați.

Peste 80 de oameni participanți, și mai mult de 15 de țări reprezentate prin diverse activități, fie ele dansuri, porturi populare, mâncare tradițională sau clip-uri și muzică specifică, evenimentul a fost cu adevărat un Weekend înconjurul lumii!

Am gustat din bunătăți din Danemarca și alge specifice Hong Kong-ului, am văzut care este costumul național specific Peru-ului, am băut răcoritoare din Malaysia, și am admirat când o elevă a dansat pe muzică tradițională ungurească cu tatăl ei, sau cînd o altă elevă a reușit să confecționeze pantaloni specifici thailandezi pe loc.

Evenimentul în sine a fost încărcat cu emoție, când unul din studenții internaționali a trebuit să plece să prindă avionul înapoi spre Mexic. Ne-a părut rău să-i spunem la revedere lui David, dar înainte să plece i-am dat un „group hug” cum numai noi, timișorenii suntem în stare să facem!

Să spun că eram entuziasmată pur și simplu să fiu acolo e puțin zis.  Nu cred că pot să descriu cum mă simțeam să văd elevii de liceu care au venit atât de bine pregătiți, care au pus atât de multă pasiune și au lucrat cu orele pentru acest simplu eveniment. Din cauza aceasta pot să spun că sunt cu adevărat mândră că fac parte din AIESEC Timișoara, și că am oportunitatea de a fi prezentă la producerea acestui gen de schimbare din mediul și societatea noastră, și de a aduce o cât de mică parte la această schimbare. Acestea sunt momente din viață când simți că faci ceva mai mult pentru cei din jur și că aceste lucruri, oricât de mici ar fi ele,  înseamnă enorm pentru cei dragi.

Diana Macau – Vicepreședinte Projects

AIESEC Timisoara la mare

“Si a fost AIESEC Olymp-x si in 2011! Si fost minunat… Ce e Olymp-x? O conferinta -teambuilding de 4 zile organizata de AIESEC Galati. Ideea e in felul urmator:  AIESEC-eri din toata tara si din strainatate se aduna pe malul marii, se impart in echipe si se intrec in imaginatie, forta fizica, inventivitate si dibacie pentru a castiga marele trofeu. Ziua intreceri, mare, plaja, seara party-uri si voie buna.

Anul acesta din nou am fost la Navodari, in acelasi camping Lebada. Au venit delegatii din toata tara, cea mai mare a fost cea a Galatiului, urmata de Timisoara si Iasi. In total peste 100 de oameni. Am avut si internationali din India, Hong Kong, Danemarca, Polonia, Iordan si multe alte tari care au dat conferintei acesteia un gust de multiculturalitate.

Echipa mea a fost formata din oameni din Timisoara, Iasi, Galati, Hong Kong si Pitesti. Eram pusa in situatia sa fiu intr-o echipa cu oameni pe care nu ii mai vazusem pana atunci, nu stiam absolut nimic despre ei decat ca sunt in AIESEC, ca sunt in aceeasi echipa cu mine si ca avem la dispozitie 4 zile sa dam tot ce avem mai bun si sa ne distram.

Au fost o groaza de probe care mai de care: sa aruncam mingi de tenis intr-o galeata, sa facem o poza cu o persoana in varsta aratand semnul rock’n'roll, sa facem o poza cu salvamarul, sa trecem toata echipa pe o sfoara dintre doi copaci fara sa atingem pamantul, sa facem o poza intr-o masina de politie si multe altele.

In ultima seara s-a lasat cu un beach party pe cinste. Mai tarziu, am pus de un foc de tabara pe plaja in jurul caruia am cantat la chitara pana la rasarit. Dimineata, dupa somnul de rigoare, ne-am strans corturile, ne-am luat la revedere de la zecile de noi prieteni, cu speranta sa ne vedem la alte conferinte AIESEC, sau chiar la Olymp-x anul viitor.

Deci… abia asteptam anul viitor Olymp-x, cu noi prieteni, noi aventuri, si speram din nou trofeul!”

Susana Ferenc – Membru al departamentului de Comunicare

“Anul acesta a fost a doua editie pentru mine si a fost exact asa cum ma obisnuisem de anul trecut: multa distractie, oameni faini, nopti nedormite in asteptarea rasaritului pe plaja, foc de tabara si muzica la chitara. Am fost peste 100 de oameni pusi de distractie toti cu acelasi dor de mare. O explozie de corturi si casute pline de voie buna.

Jocurile au fost amuzante si destul de lejere astfel incat sa te poti distra in timp ce iti cunosti echipa mai bine, avand in vedere ca membrii din echipe au fost alesi aleator astfel incat la sfarsitul conferintei sa poti spune ca ai mai multi prieteni buni pe care abia astepti sa ii revezi la urmatoarele conferinte.

Ce mi-a placut foarte mult a fost faptul ca am regasit prieteni pe care nu ii mai vazusem de un an de zile si in acelasi timp mi-am facut noi prieteni extraordinari, am ras mai mult ca niciodata si am petrecut 4 zile pe care nu le voi uita prea curand.

Insa dupa cum stim toate lucrurile bune au si un sfarsit nu? Eh, asta e unu din putinele lucruri bune care nu se sfarsesc ci doar se amana cu inca un an pana in august anul urmator cand din nou membrii AIESEC din toata tara iau cu asalt plajele de la mare si se pun pe distractie si petrecere.

Am plecat cu un sentiment dulce-amarui; dulce pentru ca am petrecut 4 zile minunate acolo si amarui pentru ca din pacare sunt numai 4 zile pe an, insa abia astept AIESEC Olymp-x 2012!”

Radu Pantea – Membru al departamentului de Incoming Exchange Non-Corporate

Inca de cand am inceput sa planificam proiectul mi-am dorit mult sa facem o excursie cu participantii si trainerii undeva in natura.

M-am interesat de autobuz pana la Nadrag, pentru ca era cel mai apropiat si accesibil loc pentru o mini excursie si un picnic. De dimineata singurul autobuz este la ora 6:30, dar asta nu ne-a oprit.

In ziua cea mare, la ora 6:30 in fata statiei de autobuz ne-am strans 20 de oameni somnorosi, dar cu entuziasm si voie buna.  Ajunsi in Nadrag, prima oprire a fost intr-un parc de copii unde ne-am incarcat cu buna dispozitie.  Dupa ce ne-am mai plimbat putin prin Nadrag, am pornit in drumetie catre cascada.

Ajunsi la cascada, ne-am distrat grozav acolo. Toata lumea facea poze, se catara pe stanci, cativa au trecut apa, in frunte cu Siny, una din fetele din Hong Kong.  Desi stiam ca ne asteapta mancarea jos, nimeni nu vroia sa plece. A fost un sentiment foarte frumos sa vad  buna dispozitie pe fetele oamenilor, si chiar daca unii dintre ei nu erau obisnuiti cu astfel de drumetii, le-a placut mult si chiar m-au intrebat cand si unde facem urmatoarea excursie. Cand am auzit lucrurile astea, am zambit instantaneu.

Pe cand ne-am intors la locul de picnic, gratarele erau gata, multumita unor persoane deosebite care ne-au ajutat pe partea de organizare.  Dupa ce am mancat am jucat “Ratele si vanatorii”, UNO, am povestit si ne-am relaxat pana ce a inceput sa ploua. O ploaie torentiala de aproape o ora ne-a tinut la adapost, dar nu ne-a stricat buna dispozitie, ci chiar a facut aceasta experienta si mai frumoasa.  Acolo am continuat cu jocurile, dansurile Grow si cantecele.  Dupa ce ploaia s-a oprit am pornit catre statia de autobuz cu un sentiment de bounding mai puternic si cu zambete largi pe fata.

Acum, aceasta editie Grow Lugoj e la final, iar eu, uitandu-ma in spate pot spune ca sunt multumita de ce am realizat, imi este foarte drag de toti cei care au facut parte din Grow Lugoj pentru ca sunt really awesome si imi doresc ca participantii sa puna in aplicare cele invatate si sa ofere si ei altora astfel de oportunitati. Iar pentru trainee, sunt sigura ca a  fost o experienta unica si frumoasa, ei apartinand unor culturi total diferite de a noastra (Hong Kong, SUA si Anglia). Multumesc AIESEC-ului  pentru aceasta oportunitate si GROW-ului Lugoj (OC, traineri, participanti) pentru ca a facut-o asa de frumoasa!

Mihaela Cira – Coordonator proiect Grow 1.1 & 1.2 Lugoj

 

Living Diversity – este una din cele 6 valorile AIESEC care ma caracterizeza cel mai bine. Mereu am fost fascinata de diversitatea lumii ce ne inconjoara si am incercat sa profit de acest lucru cat de mult am putut, iar AIESEC imi permite sa fac acest lucru in fiecare zi.

Asa ca saptamana trecuta , departamentul de ICX NC, departamentul din care fac parte, s-a hotarat sa organizeze un Global Village. Ce este un Global Village? Este un eveniment in care internationalii isi prezinta tara si traditiile (mancarea, dansuri, muzica, obiceiuri, imbracaminte si altele).

A fost cel mai mare eveniment de acest fel la care eu am participat de cand sunt in AIESEC.  Cand spun mare ma refer la numarul de tari participante: Hong Kong, Taiwan, Malayesia, Danemarca, Italia, Polonia, Portugalia, Slovacia, Mexic. Un “cultural mix “ adevarat.

Am aflat lucruri interesante despre fiecare tara,  cum ar fi faptul ca in Taiwan pentru a cuceri o fata un baiat are nevoie de un scuter (funny, nu ? dar e adevarat ), am descoperit ca exista o mare diferenta intre chineza mandarina si chineza cantoneza ; cea de-a doua este asa de grea , cel putin pentru mine. M-am  chinuit cred ca o jumatatea de ora ca sa pot sa pronunt cuvantul “eu”  in cantoneza si cred ca ma reusit doar o singura data sa pronunt cum trebuie. Am inteles si eu in sfarsit care e treaba cu Hong Kong si China si multe alte lucruri, pe care nu le poti descoperii decat daca stai de vorba cu o persoana din tara respectiva. Pe langa faptul ca am aflat toate aceste lucruri, am putut sa ma bucur si de delicatesele culinare specifice unora din aceste tari. A fost yummy!

In seara aceea am simtit ca fac un ocol al pamantului in cateva ore. A fost incredibil! Dupa fiecare prezentare imi ziceam : “Trebuie sa merg si aici. Trebuie sa cunosc mai bine acest popor.

Acest Global Village mi-a intarit si mai mult convingerea ca trebuie sa vad intreaga lume si nu conteaza cat de mult o sa imi ia acest lucru : 1 an, 10 ani, o viata intreaga. Nu conteaza, pentru ca inca o data am simtit ca in sufletul meu exista  o particica din fiecare cultura de pe acest pamant.  Multumesc AIESEC , pentru ca imi dai ocazia sa  LIVING DIVERSITY !!!!!

Anca Sfrejea – Membru al departamentului de Incoming Exchange Non-Corporate

Am ajuns acasă de 3 zile şi de tot atâtea zile încerc să va scriu să vă împărtăşesc câte ceva din experienţa noastră. Scriu şi rescriu aceste rânduri care par atât de sărace faţă de ceea ce am simţit acolo.

Acolo e Karlsruhe, oraşul frumos în care am participat la o conferinţă internaţională, Twin, o experienţă care a depăşit cu mult aşteptările mele iniţiale şi care mi-a amintit încă o dată de ce îmi place atât de mult în AIESEC.

Vă voi povesti acum de ce a însemnat atât de mult Twin pentru mine. În ultimele luni m-am gândit foarte mult la fericire şi la importanţa sa pentru viaţa mea. Am luat decizii de tot felul, m-am gândit, răzgândit, iar gândit, iar după tot acest proces în care am încercat să mă regăsesc, concluzia mea a fost că de acum înainte voi face doar lucruri care mă fac fericită (normal fără a-i răni pe ceilalţi). Astfel, tema conferinţei The Pursuit of Wealth. Does Money Measure Happiness părea a se potrivi cu starea mea meditativă.

Şi s-a potrivit. Cele 2 zile de workshop-uri au fost extraordinare. Nu vă imaginaţi o conferinţă obişnuită cu traininguri funcţionale, ci discuţii persoanale, degajate cu persoane din atâtea locuri. Participanţii au venit din Kenya, Iran, UK, SUA, Polonia, Cehia, Lituania, Letonia, Moldova, Tunisia, Suedia, Macedonia etc. A fost incredibil să-mi dau seama că deşi suntem de pe continente diferite, aparţinând unor culturi diferite, având confesiuni religioase diferite, în ciuda diferenţelor superficiale, fericirea înseamnă acelaşi lucru pentru toţi. E minunat să-ţi dai seama că faptul că suntem oameni e mult mai important decât locul în care trăim şi cultura din care venim. Îţi dai seama cât de mică e de fapt lumea în imensitatea ei. Nu pot să va descriu în cuvinte. Pot doar să sper că simţiţi voi din energia pe care am adus-o acasă.

Excursiile la Strasbourg, Heildelberg şi Stuttgart nu au facut altceva decât să ne ofere prilej să înţelegem mai bine, atât persoanele din jurul nostru, cât şi ceva din cultura germană. Gazdele noastre, au contribuit şi ele la înţelegerea acestei culturi. Recunosc, am plecat cu stereotipul că nemţii sunt mai reci, dar m-am înşelat. Persoanele cu care personal am interacţionat au fost calde, prietenoase, primitoare. Totul a fost atât de cald, personal, motivaţional.

Sper că am reuşit să vă transmit măcar puţin din sentimentele mele de acolo. Am venit atât de încărcată pozitiv, cu atâta energie şi dorinţă de a pleca din nou, de a trăi astfel de experienţe din nou.

 

Aniela Salajan – Membrul al departamentului de Comunicare

De la stadiul de idee, până la materializarea efectivă a Learning Circle-ului ne-a luat aprox. o lună de zile… Dar asta nu înseamnă că aici s-au oprit barierele. După multe spreadsheet-uri şi doodle-uri, într-un final am reuşit să ne adunăm o mână de oameni, disponobili în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră.

La ora stabilită, în ziua stabilită ne întâlnim foarte entuziasmaţi. Încercând să intrăm în sediu, descoperim că nu ne merge cheia. Nu e nici o problema pt că entuziasmul nostu este crescut, aşa că nu ne lăsăm învinşi de o piedică aşa mică. După un telefon şi o plimbare scurtă, facem rost de o a doua cheie. Culmea, nici această cheie nu funcţionează! Noi tot nu ne dăm bătuţi… După ce anunţăm că broasca uşii nu funcţionează ne hotărâm să mergem în parc.

Ajunşi în spatele căminului 19, căutăm un loc unde să ne aşezăm, pe jos, dar după cum puteţi bănui, nici asta nu a fost uşor… Furnicile deţin o mare parte din acel teritoriu, dar într-un final ne-am găsit un loc confortabil, şi doar pentru noi.

Adunaţi în cerc, stând pe jos, m-a cuprins o stare de bucurie şi calm. Îmi plăcea foarte mult ce făceam. Stăteam pe jos, cu chitările în braţe şi ne simţeam bine… La început instrumentele au trebuit să fie acordate, după care am început de la 0. Am început cu acorduri simple, pe care trebuie să le ştii şi pe care să le exersezi(zilnic!).

După asta au început să vină intro-urile de la melodii foarte cunoscute de genul: Nothing else Matters, Someone Like you, etc. După ce am exersat toţi acordurile şi intro-urile, au început cei care sunt mai experimentaţi(Diana, Susana şi Ovidiu) să cânte cu adevărat! Melodii precum Time of your life, With or without you, De ce mă minţi ş.a. ne-au încântat şi ne-au distrat. Ovidiu ştie şi ceva melodii studenţeşti dar şi de munte, care sunt foarte amuzante şi care ne-au amuzat foarte mult.

După ieşirea de săptămâna trecută, în această săptămână vom avea două întâlniri, şi pentru a evita orice probleme cu uşile ne-am decis să mergem in Parcul Rozelor.

Bogdan Budai – Membrul al departamentului de Talent Management


 

 

Hello from the Land of Smile – Thailand!

I am Andrei, proud LCP of AIESEC TEAMisoara for 2010-2011 and now I am in the national team of AIESEC Thailand responsible for talent management and local committee development.

So I must tell you that the experience of me being here it is by far the most exciting and challenging thing I have done until so far. Imagine that it was my first time to fly, my first time in Asia, my first time for a lot of things. Imagine Romania with all its traditions, with the way people talk, behave, drive, use public transportation, react when you smile at them, react when something bad happens – imagine Romania with all the stereotypes…and now… Imagine the opposite!

So If you are very good at this exercise you can imagine a little bit of Thailand. Everything here is different from what I was used to. People here smile when you smile at them, people here are very calm and nobody is using the horn of the car, you can find food everywhere here – and a lot of it, you can find fish in small recipients on the side of the streets, you can find skyscrapers, you can find a highway in the middle of the city, all of this in a city of 12 million people!

It is still my 22nd day here, and I had a little taste of what Bangkok and Thailand is, and I am sure there is more to come. My only advice for you is to find and take advantage of any opportunity that you can find to challenge your comfort zone, to challenge everything you were used to, because it is the best way to grow in a better person!

Take a leap of faith!

Dupa cateva luni in care am simtit lipsa internationalilor, seara de sambata a pus sfarsit acelor zile! Ne-am imbarcat cu mic, cu mare si ne-am adunat sa ii intampinam pe cei 9 internationali care au ales AIESEC Timisoara. A fost o seara in care am avut sansa sa “calatorim” in Mexic, Slovacia, SUA, Danemarca si China.

Ne-am adunat sub motto-ul “Work hard,party even harder”, am petrecut momente faine alaturi de ei, i-am invatat cateva cuvinte in romana, am cantat chiar si melodii de-a lui Justin Bieber, iar ei ne-au povestit cateva lucruri interesante despre tarile lor, facandu-ne “calatoria” si mai reala.

Intr-o singura seara, am schimbat cateva locatii, am sfarsit seara la un party pe mal la Bega unde s-au simtit foarte bine si au fost surprinsi in mod placut de felul in care stiu romanii sa se distreze.

Aceasta seara a fost doar inceputul unei veri ce se anunta incendiara, cu proiecte reusite si plina de distractie.

Adela Paia – Membru al departamentul Incoming Exchange Non-Corporate

“Se facea ca era o zi insorita de sambata care cum altfel o puteam petrece decat cu niste oameni tare dragi mie…Si cine sunt omuletii acestia? Nimeni altii decat cei ce alcatuiesc departamentul de TM (adica Talent Management).

De mult timp asteptam sa mai petrecem ceva timp impreuna, doar pentru a ne cunoaste mai bine si pentru a ne apropia unii de altii. Asa ca planul nostru uneltit malefic a fost sa facem un team building :) ..si team ne-am facut.

E tare curios cum poti sa ai impresia ca stii deja tot ce se poate stii despre niste oameni cu care iti petreci atat de mult timp, si totusi sa ai ce descoperi de fiecare data. Si astfel iti dai seama ca omul este un etern si infinit plai ce trebuie explorat.

Ce e si mai curios este cum am ajuns sa imi pun tot felul de intrebari mie, la care pana acum nu m-am gandit. Poate fi destul de challenging si totodata o experienta foarte profunda.

Asadar, deci si prin urmare, asa am petrecut cateva frumoase ore de suflet intr-o zi insorita de sambata. “

Emilia Ciovor – Team Leader Performance

“A fost primul team building la care am participat, pot sa afirm ca am ramas si sunt profund impresionata de “joculetele” pe care le-am pus in practica. Da, stiu, “joculetele” suna copilaresc… dar, sunt joculete care au mare importanta pentru cunoasterea echipei cu care lucram , dar si cunoasterea de sine.
Sunt joculete care rascolesc interiorul persoanei noastre si ne impulsioneaza sa fim deschisi in fata celorlalti, asa cum trebuie sa fim, de altfel, intr-o echipa.
De-abia astept urmatoarele teambuliding-uri.”

Lavinia Mieila – Membru al departamentului de Talent Management