Dupa o noapte destul de grea, se simtea o lipsa de energie in cursul diminetii. Dar lucrurile s-au schimbat in momentul in care VP’ii celor 4 locale (AIESEC Arad, Craiova, Oradea si Timisoara) ne-au strans pe LCP’ii la o masa si ne-au dat cate un biletel la fiecare, in care eram desenati toti patru formand GN-ul TACO(Timisoara, Arad, Craiova si Oradea). Pentru mine a fost ceva de nedescris sa vad cu cata dorinta si intiativa este propus acest lucru.

Acesta a fost doar doar un imbold de cat de frumoasa va fi ziua in continuare. Pe la ora 23 a inceput gala, si asemenea diminetii eram putin lipsiti de vlaga. Primul premiu acordat a fost Best Project Award, premiu la care credeam ca nu avem nici o sansa concurand cu Bucuresti, Iasi si Cluj, dar spre uimirea noastra nu a fost asa. Imi amintesc cum rula filmuletul in care se prezenta castigatorul si in clipa in care am vazut poza cu tortul pe care scria AIESEC Timisoara, pt cateva secunde mi-a fost greu sa constientizez si sa reactionez…dar apoi am explodat de bucurie si emotii! A fost in realitate un premiu pentru care AIESEC Teamisoara a muncit mult pe parcursul a doua mandate. Cred ca bucurie si fericirea din noi s-a manifestat asemenea culturii noastre cu multa energie, nebunie si imbratisari, fara a avea puterea de a sta locului nici pt cateva secunde.

In continuare a urmat premiul pentru Grow unde a fost mandrii de AIESEC Oradea!Premiul pentru Local Team of Trainers a fost luat de AIESEC Bucuresti si AIESEC Iasi! Ultimul premiu acordat a fost Best Team Leader Award, pentru care am aplicat cu doua persoane foarte valoroase in AIESEC Timisoara : Andrada Falcoi si Andreea Butiu! Ne-am intristat putin cand am vazut ca premiul a fost acordat unui alt local, si apoi la al doilea local care nu eram noi(dar era Craiova), la al treilea local care din nou nu eram noi…pana am ajuns la al patrulea local unde Razvan a pomenit ca este localul de unde vine MCP-ul nostru si fara sa mai asteptam filmuletul ne-am dus in fata catre scena, asteptand sa vina momentul de a ne manifesta. Andreea Butiu a primit Best Team Leader Award!

Dar acesta nu a fost finalul, am mai avut un aspect care a intregit toata bucuria….si anume AIESEC Arad care a primit membership-ul!Felicitari ambelor grupuri de initiativa Arad si Suceava, pentru ca am trecut peste cea mai grea parte, au crescut si au ajuns in rand cu celelalte 13 LC din Romania!

Am incheiat seara cu sentimentul placut in care fiecare local din noul format de GN TACO a castigat cate un premiu si ne-am bucurat impreuna de ceea ce inseamna un nou inceput! When I say TACO, you say TACO….TACO TACO TACO TACO!

Melinda Csiki
President of AIESEC Timisoara

În jurul orei 9 dimineaţa ne-am strans cu toţii in parcarea de la Iulius Mall, unde fiecare echipă a stat de vorbă cu coordonatorul din Timişoara al LDIR, Radu Rusu. Fiecare echipă işi alegea o zonă de curăţat şi primea saci menajeri. Tot atunci, ni s-au alăturat echipei încă două persoane ce nu aparţineau niciunei echipe : Mari şi Iosif, pe care i-am primit cu drag şi le mulţumim pentru munca ce au depus-o şi ei alături de noi. Împreună cu ei, am ales să mergem la Pădurea Verde.

Odată ajunşi la Pădurea Verde ne-am întâlnit cu o fostă membră AIESEC Timişoara, nimeni alta decât Anca Voicu, voluntar în organizarea proiectului LDIR, ce s-a alăturat şi ea echipei noastre. La Grădina Zoo ni s-au oferit şi mănuşi şi apă minerală, iar responsabila de zonă ne-a îndrumat către zona Restaurantului Trafic, undeva pe Calea Lugojului. Drumul până acolo a fost cu puţine peripeţii, însă a fost şi un bun prilej ca noi să ne cunoaştem mai bine.

După câteva ore bune de muncă, echipa noastră a strâns 45 de saci şi un morman considerabil de deşeuri de dimensiuni relativ mari(anvelope, scaune, bucăţi mari de plastic sau sticlă etc.). În momentul acela, sentimentul de reuşită şi mândrie pentru echipă a fost atât de puternic încât eu, personal, am uitat de spinul ce mi-a intrat în talpă la un moment dat în timpul curăţeniei şi de orice alt sentiment negativ.

Pentru mine a fost a doua oară când am participat la acest eveniment, însă prima data cand particip alături de echipa AIESEC Timisoara. Sunt convinsă că nu suntem singurii ce ne-am facut prieteni noi cu acest prilej. De asemenea, ştiu că întreaga echipă s-a simţit minunat deoarece în acea zi s-au unit oameni din toată ţara pentru aceeaşi cauză, pentru o Romanie mai curata.

Cristina Aida Câmpean
Proud member of AIESEC Timisoara
Outgoing Exchange Department

A fost ca într- o altă lume, o viață complet diferită de cea pe care am avut-o până în momentul în care am urcat în avion, neștiind ce mă așteaptă. Ce m-a așteptat a fost de-a dreptul incredibil: o „grămadă” de noi prieteni, o nouă familie, și o experiență de neuitat. În ce a constat internship-ul meu? Păi, am predat engleza la copii de la clasa a 2-a până la clasa a 7-a. A fost extraordinar să-i aud pe cei mici strigându-mă „teacher” și să observ cum evoluează cu trecerea timpului.

Iar, despre întâlnirile internaționale ce pot să spun? Să cunoști oameni din diferite părți ale lumii, care urmau să îți fie ca o familie este ceva de nedescris, iar acest lucru merită orice efort. Iar excursiile internaționale au fost și mai minunate, în special când cineva mă întreba „Where are you from?”, iar după ce răspundeam, în sufletul meu era prezent un sentiment atât de plăcut când oamenii aceia începeau să-mi spună ceva despre România.

Cu siguranță a fost cea mai tare experiență din viața mea, o experiență unică, care m-a încărcat cu energie, dorința de a vizita cât mai multe locuri și de a descoperi lucruri noi și despre alte culturi.

Vă recomand tuturor să zburați spre această lume, să vă bucurați la maxim de fiecare clipă și să experimentați tot ce se poate!

Paula Pau – Global Community Development Program in Turcia

Conferinta s-a tinut la Hotel Traian din Caciulata de catre colegii nostri din AIESEC Craiova, si in total au fost aproximativ 40 de oameni, dintre care si delegati din Bulgaria, Suedia, Polinia, Turcia sau India, precum si oameni de peste tot din tara, Bucuresti, Iasi, Arad, sau Sibiu. De la inceput am fost impartiti pe doua track-uri, de Basic si Advanced, in functie de experienta noastra si de nivelul de informatii ce urma sa fie livrat.

Dupa cateva provocari intalnite pe drum (sa vezi rapidul cum trece pe langa tine in gara nu e cel mai placut lucru din lume), am ajuns si la destinatie, 3 ore mai tarziu.  Sesiunile incepusera deja, asa ca am fost introdusi direct in grup.

Totul a fost diferit si interesant pentru mine din mai multe puncte de vedere. In  primul rand nu am mai fost de mult participant la o conferinta, asa ca mi-era dor de asta. In al doilea rand, era foarte interesant sa lucrezi cu oameni care aveau acelasi nivel de experienta ca si tine, si sa primesti traininguri de la persoane diverse, unele de varsta ta, altele nu, cu experienta de traineri profesionisti in diverse domenii.

Am avut sesiuni de la ce tip de atitudine sa ai in fata unui public, la cum sa depasesti situatii dificile, de la cum sa fii un trainer profesionist la cum sa-ti aranjezi sala si materialele astfel incat totul sa mearga bine. Tot ce am facut a fost livrat intr-o maniera practica, astfel incat am avut sansa sa invatam distrandu-ne prin diversele jocuri ce ne stimulau creativitatea . Au fost cazuri in care trebuia sa improvizam pe loc anumite lucruri, si altele in care ni se cerea sa jucam diverse roluri – de exemplu, am avut o dezbatere intre fumatori vs nefumatori, in care taberele erau schimbate – fumatorii votau pentru a interzice fumatul si viceversa.

Noptile se terminau in party-uri tematice care duceau pana in zori, iar in ultima zi am avut si noi ocazia sa punem in practica tot ce am invatat, prin a simula o prezentare de jumatate de ora, urmand ca mai apoi sa ni se ofere feedback de la ceilalti, vizand tot : claritatea informatiilor, structura speech-ului, body language, voce, atitudine, logistica folosita, managementul publicului, etc.

A fost intr-adevar una din cele mai tari conferinte la care am fost ca membru AIESEC Timisoara, am cunoscut o gramada de oameni noi si faini, si simt ca am invatat extrem de multe lucruri care imi sunt relevante si care sunt sigura ca le voi folosi in viitorul apropiat, si in plus, am fost si certificata ca trainer in reteaua AIESEC, ceea ce-mi va oferi cu siguranta posibilitatea unei cariere in acest domeniu !

Diana Macau – Vicepresedinte Projects

Fără să ezit am aplicat și în mai puțin de o lună am fost acolo. M-am îndragostit în secunda doi de apa albastră și limpede a Mediteranei. Și bineînțeles că planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg, dar din fericire toate aștepările mele au fost depășite încă de la seminarul de dechidere al proiectului unde m-am trezit într-o sală cu peste 100 de oameni din 25 de țari ale lumii…Mi-a tăiat răsuflarea. A fost incredibil să te trezești în fiecare zi lângă fețe zâmbitoare și să descoperi câte o cultură nouă. Timp de 7 săptămâni am făcut parte dintr-un grup care urma să-mi fie ca o familie.

Am savurat fiecare clipă pe care am petrecut-o în acel mediu internațional, m-am simtit dintr-o dată atât de mică în lumea asta mare…dar curiozitatea mea creștea în fiecare zi. Amintirile si oamenii nu am să le uit niciodată iar pofta de viață pe care mi-a dat-o și dorința de a călători știu că îmi vor ramâne mereu.

Laura Iancu,

Member of Communication Dept. and ICX NC Dept.

Peste 80 de oameni participanți, și mai mult de 15 de țări reprezentate prin diverse activități, fie ele dansuri, porturi populare, mâncare tradițională sau clip-uri și muzică specifică, evenimentul a fost cu adevărat un Weekend înconjurul lumii!

Am gustat din bunătăți din Danemarca și alge specifice Hong Kong-ului, am văzut care este costumul național specific Peru-ului, am băut răcoritoare din Malaysia, și am admirat când o elevă a dansat pe muzică tradițională ungurească cu tatăl ei, sau cînd o altă elevă a reușit să confecționeze pantaloni specifici thailandezi pe loc.

Evenimentul în sine a fost încărcat cu emoție, când unul din studenții internaționali a trebuit să plece să prindă avionul înapoi spre Mexic. Ne-a părut rău să-i spunem la revedere lui David, dar înainte să plece i-am dat un „group hug” cum numai noi, timișorenii suntem în stare să facem!

Să spun că eram entuziasmată pur și simplu să fiu acolo e puțin zis.  Nu cred că pot să descriu cum mă simțeam să văd elevii de liceu care au venit atât de bine pregătiți, care au pus atât de multă pasiune și au lucrat cu orele pentru acest simplu eveniment. Din cauza aceasta pot să spun că sunt cu adevărat mândră că fac parte din AIESEC Timișoara, și că am oportunitatea de a fi prezentă la producerea acestui gen de schimbare din mediul și societatea noastră, și de a aduce o cât de mică parte la această schimbare. Acestea sunt momente din viață când simți că faci ceva mai mult pentru cei din jur și că aceste lucruri, oricât de mici ar fi ele,  înseamnă enorm pentru cei dragi.

Diana Macau – Vicepreședinte Projects

Anul acesta din nou am fost la Navodari, in acelasi camping Lebada. Au venit delegatii din toata tara, cea mai mare a fost cea a Galatiului, urmata de Timisoara si Iasi. In total peste 100 de oameni. Am avut si internationali din India, Hong Kong, Danemarca, Polonia, Iordan si multe alte tari care au dat conferintei acesteia un gust de multiculturalitate.

Echipa mea a fost formata din oameni din Timisoara, Iasi, Galati, Hong Kong si Pitesti. Eram pusa in situatia sa fiu intr-o echipa cu oameni pe care nu ii mai vazusem pana atunci, nu stiam absolut nimic despre ei decat ca sunt in AIESEC, ca sunt in aceeasi echipa cu mine si ca avem la dispozitie 4 zile sa dam tot ce avem mai bun si sa ne distram.

Au fost o groaza de probe care mai de care: sa aruncam mingi de tenis intr-o galeata, sa facem o poza cu o persoana in varsta aratand semnul rock’n'roll, sa facem o poza cu salvamarul, sa trecem toata echipa pe o sfoara dintre doi copaci fara sa atingem pamantul, sa facem o poza intr-o masina de politie si multe altele.

In ultima seara s-a lasat cu un beach party pe cinste. Mai tarziu, am pus de un foc de tabara pe plaja in jurul caruia am cantat la chitara pana la rasarit. Dimineata, dupa somnul de rigoare, ne-am strans corturile, ne-am luat la revedere de la zecile de noi prieteni, cu speranta sa ne vedem la alte conferinte AIESEC, sau chiar la Olymp-x anul viitor.

Deci… abia asteptam anul viitor Olymp-x, cu noi prieteni, noi aventuri, si speram din nou trofeul!”

Susana Ferenc – Membru al departamentului de Comunicare

“Anul acesta a fost a doua editie pentru mine si a fost exact asa cum ma obisnuisem de anul trecut: multa distractie, oameni faini, nopti nedormite in asteptarea rasaritului pe plaja, foc de tabara si muzica la chitara. Am fost peste 100 de oameni pusi de distractie toti cu acelasi dor de mare. O explozie de corturi si casute pline de voie buna.

Jocurile au fost amuzante si destul de lejere astfel incat sa te poti distra in timp ce iti cunosti echipa mai bine, avand in vedere ca membrii din echipe au fost alesi aleator astfel incat la sfarsitul conferintei sa poti spune ca ai mai multi prieteni buni pe care abia astepti sa ii revezi la urmatoarele conferinte.

Ce mi-a placut foarte mult a fost faptul ca am regasit prieteni pe care nu ii mai vazusem de un an de zile si in acelasi timp mi-am facut noi prieteni extraordinari, am ras mai mult ca niciodata si am petrecut 4 zile pe care nu le voi uita prea curand.

Insa dupa cum stim toate lucrurile bune au si un sfarsit nu? Eh, asta e unu din putinele lucruri bune care nu se sfarsesc ci doar se amana cu inca un an pana in august anul urmator cand din nou membrii AIESEC din toata tara iau cu asalt plajele de la mare si se pun pe distractie si petrecere.

Am plecat cu un sentiment dulce-amarui; dulce pentru ca am petrecut 4 zile minunate acolo si amarui pentru ca din pacare sunt numai 4 zile pe an, insa abia astept AIESEC Olymp-x 2012!”

Radu Pantea – Membru al departamentului de Incoming Exchange Non-Corporate

M-am interesat de autobuz pana la Nadrag, pentru ca era cel mai apropiat si accesibil loc pentru o mini excursie si un picnic. De dimineata singurul autobuz este la ora 6:30, dar asta nu ne-a oprit.

In ziua cea mare, la ora 6:30 in fata statiei de autobuz ne-am strans 20 de oameni somnorosi, dar cu entuziasm si voie buna.  Ajunsi in Nadrag, prima oprire a fost intr-un parc de copii unde ne-am incarcat cu buna dispozitie.  Dupa ce ne-am mai plimbat putin prin Nadrag, am pornit in drumetie catre cascada.

Ajunsi la cascada, ne-am distrat grozav acolo. Toata lumea facea poze, se catara pe stanci, cativa au trecut apa, in frunte cu Siny, una din fetele din Hong Kong.  Desi stiam ca ne asteapta mancarea jos, nimeni nu vroia sa plece. A fost un sentiment foarte frumos sa vad  buna dispozitie pe fetele oamenilor, si chiar daca unii dintre ei nu erau obisnuiti cu astfel de drumetii, le-a placut mult si chiar m-au intrebat cand si unde facem urmatoarea excursie. Cand am auzit lucrurile astea, am zambit instantaneu.

Pe cand ne-am intors la locul de picnic, gratarele erau gata, multumita unor persoane deosebite care ne-au ajutat pe partea de organizare.  Dupa ce am mancat am jucat “Ratele si vanatorii”, UNO, am povestit si ne-am relaxat pana ce a inceput sa ploua. O ploaie torentiala de aproape o ora ne-a tinut la adapost, dar nu ne-a stricat buna dispozitie, ci chiar a facut aceasta experienta si mai frumoasa.  Acolo am continuat cu jocurile, dansurile Grow si cantecele.  Dupa ce ploaia s-a oprit am pornit catre statia de autobuz cu un sentiment de bounding mai puternic si cu zambete largi pe fata.

Acum, aceasta editie Grow Lugoj e la final, iar eu, uitandu-ma in spate pot spune ca sunt multumita de ce am realizat, imi este foarte drag de toti cei care au facut parte din Grow Lugoj pentru ca sunt really awesome si imi doresc ca participantii sa puna in aplicare cele invatate si sa ofere si ei altora astfel de oportunitati. Iar pentru trainee, sunt sigura ca a  fost o experienta unica si frumoasa, ei apartinand unor culturi total diferite de a noastra (Hong Kong, SUA si Anglia). Multumesc AIESEC-ului  pentru aceasta oportunitate si GROW-ului Lugoj (OC, traineri, participanti) pentru ca a facut-o asa de frumoasa!

Mihaela Cira – Coordonator proiect Grow 1.1 & 1.2 Lugoj

Asa ca saptamana trecuta , departamentul de ICX NC, departamentul din care fac parte, s-a hotarat sa organizeze un Global Village. Ce este un Global Village? Este un eveniment in care internationalii isi prezinta tara si traditiile (mancarea, dansuri, muzica, obiceiuri, imbracaminte si altele).

A fost cel mai mare eveniment de acest fel la care eu am participat de cand sunt in AIESEC.  Cand spun mare ma refer la numarul de tari participante: Hong Kong, Taiwan, Malayesia, Danemarca, Italia, Polonia, Portugalia, Slovacia, Mexic. Un “cultural mix “ adevarat.

Am aflat lucruri interesante despre fiecare tara,  cum ar fi faptul ca in Taiwan pentru a cuceri o fata un baiat are nevoie de un scuter (funny, nu ? dar e adevarat ), am descoperit ca exista o mare diferenta intre chineza mandarina si chineza cantoneza ; cea de-a doua este asa de grea , cel putin pentru mine. M-am  chinuit cred ca o jumatatea de ora ca sa pot sa pronunt cuvantul “eu”  in cantoneza si cred ca ma reusit doar o singura data sa pronunt cum trebuie. Am inteles si eu in sfarsit care e treaba cu Hong Kong si China si multe alte lucruri, pe care nu le poti descoperii decat daca stai de vorba cu o persoana din tara respectiva. Pe langa faptul ca am aflat toate aceste lucruri, am putut sa ma bucur si de delicatesele culinare specifice unora din aceste tari. A fost yummy!

In seara aceea am simtit ca fac un ocol al pamantului in cateva ore. A fost incredibil! Dupa fiecare prezentare imi ziceam : “Trebuie sa merg si aici. Trebuie sa cunosc mai bine acest popor. “

Acest Global Village mi-a intarit si mai mult convingerea ca trebuie sa vad intreaga lume si nu conteaza cat de mult o sa imi ia acest lucru : 1 an, 10 ani, o viata intreaga. Nu conteaza, pentru ca inca o data am simtit ca in sufletul meu exista  o particica din fiecare cultura de pe acest pamant.  Multumesc AIESEC , pentru ca imi dai ocazia sa  LIVING DIVERSITY !!!!!

Anca Sfrejea – Membru al departamentului de Incoming Exchange Non-Corporate

Motivul pentru care am reactionat asa a fost faptul ca mi-am facut un mic obicei din a trimite cate un mail fooooarte lung saptamanal pe grupul de gmail AIESEC Timisoara si ma gandeam cu groaza ca nu voi putea rezuma experienta mea de aici in doar cateva randuri…daaaar sunt dispusa sa incerc.

Ca o mica introducere, eu sunt Andrada,membra AIESEC Timisoara din noiembrie 2010 si momentan va scriu din Indonezia, cel mai interesant loc in care am fost pana acum. Sunt aici de 19 zile si ma bucur din ce in ce mai mult ca am ales sa plec departe de casa in deosebitul continent numit Asia.

Ce pot eu sa va spun despre experienta mea de pana acum este ca nu am credeam niciodata ca poti in fiecare zi sa descoperi ceva nou si sa faci ceva ce nu ai mai facut niciodata…aici, se poate! Este minunat sa observi detalii ale unei culturi total diferite de cea cu care te-ai obisnuit de cand te-ai nascut, incepand cu modul in care oamenii se imbraca, fac plaja, mananca pana la discutiile pe care le au, parerile lor si modul de a reactiona in anumite situatii.
Am realizat ca iubesc oamenii de aici si atitutidea lor primitoare, zambetele oferite pe strada si modul in care te intreaba “Excuse me Miss, where are you from?”. Nu-mi place in schimb traficul incredibil de groaznic, faptul ca nu folosesc cutite si multimea de tantari nemuritori…dar sa stiti ca ador idea de a experimenta si lucrurile neplacute. Pana acum am vizitat locuri mai mult decat superbe si am incercat tot felul de mancaruri ciudate, apropo , sfat prietenesc, nu incercati sa mancati un ardei chilli intreg…eu m-am lecuit

Va doresc tuturor sa profitati de orice oportunitate care se iveste , iar celor deja plecati de acasa Good luck and take everything you can from this experience!