Oaoa sparge gheata. Prima postare in 2010 . Da. Asadar, mare dilema mare. Sa fie  sau sa nu fie o adevarata @ Experince??

Ma tot gandesc, si ma invart si iar ma gandesc. In mod normal tinerii de varsta mea care pleaca in astfel de tari, sa exploreze lumea, diversele culturi, limbi an so on, au parte de experinte total diferite de a mea. De ce mie mi se intampla mereu altfel decat celorlalti? De ce nu pot fi si in aceeasi oala? Acum 2 zile am realizat de ce, in timp ce eram intr-un magazin de sucuri naturale (asta inseamna 2 indieni in strada care storc fructele in aparate, le toarna in pahar si iti dau sa bei). Stand pe scaun in asteptarea comenzii-suc de pepene rosu, am vazut 2 “foreigners”, probabil erau englezi, care au intrat si ei sa bea un suc in cultura indiana. Fata, o blonduta cu o fata atat de blanda, se uita fascinata, dar absolut fascinata, cum indianul taia fructele cu asa usurinta, le invartea intre degete, baga in aparat, pac pac (vb lui Korek) si iesea sucul in 2 timpi si 3 miscari.
Eu?? Eu deja sunt arhi obisnuita cu acestea si multe altele. Asta e principala diferenta intre experienta mea si cea a altor vizitatori. Eu am devenit cumva “localnic”, pentru ca eu efectiv traiesc cum traiesc ei, nu am parte de acea viata internationala precum alti trainee veniti in India. Mananc cu mana, traiesc in conditii ca ale indienilor de rand, nu am facilitatea de apa calda (pentru ca destul de lux sa ai apa calda la robinet aici), mananc exact ce mananca ei, am inceput sa ma acomodez cu obiceiurile lor din ce in ce mai tare iar pana acum o luna cand mi-am achizitionat internetul portabil auzeam limba romana poate doar o data pe saptamana, in rest doar engleza dar mai ales hindi. Ideea este ca in aceasta experienta a mea eu traiesc printre dar mai ales ca indienii, in schimb altii nu au parte de asa ceva. Conditiile de regula sunt de cat de buna calitate, pentru ca trainee sa se simta cumva ca acasa, sa aibe toate conditiile, sa nu le lipseasca mai nimic. Mie imi lipsesc multe, dar culmea ca e in regula. Mi-a luat cam 5 luni sa realizez asta, pana acum ma simteam chiar frustrata de ce eu nu pot sa calatoresc, de ce nu pot sa merg in 100 de locuri, sa vad temple si constructii fabuloase si zone si animale si cate si mai cate. Eu sunt la lucru in schimb 10 ore pe zi, ceea ce din nou face parte din nou din cultura indiana trebuie sa stiti, munca peste limitele bunului simt. Dar din nou, e in regula, sau cel putin a devenit in regula.
Oare devin indianca?!?!?
O experienta schimbatoare de viata, de idei si conceptii, aceasta jumatate de an in India.

Diwali este o sarbatoare minunata in cultura hindi, unde oamenii sarbatoresc binele, lumina, infrangerea raului. Diwali-Festivalul Linii. Cand iesi pe strada arata exact ca si Craciunul crestin, plin de beculete si ornamente luminoase pe strazi, pe casele oamenilor, la balcoane, pe copacii din fata casei, la geamuri and so on. M-am simtit ca de Craciun doar ca lipsea frigul cu zapada si Mos Craciun desigur. Strazile sunt pline de negustori care vand statuete cu zei, fructe, lumini, suporturi ceramice in care se pun uleiuri parfumate si se ard si niste prafuri colorate care se aranjeaza in diverse forme pe asfalt in fata casei sau chiar in interior. Formatiunile se numesc “ringola”, arata minunat si semnifica BINELE. Musulmani, hindu, budisti, toti sunt aici. Pe strada majoritatea femeilor sunt infasurate in acele materiale colorate numite “sari” sau imbracate in salvari si bluza lunga pana deasupra genunchilor cu nelipsitul val peste umeri. Cand am vazut primul barbat cu sal infasurat pe cap si barba si mustata m-am speriat ingrozitor. Ma asteptam sa explodeze vreo bomba in jurul meu. Dar nu, e normal aici.

Daca e cineva curios ce mananca indienii, orezul este prezent zilnic, la fel ca ingredientele picante si desigur nelipsitul chilly. Explicatia lor? “Noi nu simtim gustul mancarii daca nu e picanta”.Da …aici mananc cu mana, pentru ca imi place si pentru ca aici pot, chiar si orezul plin de sos tot cu mana, apoi speli. Dupa ce termini asezi vasele unu peste altul si te alegi cu un turn metalic infiorator. O experienta unica, ce pot spune…[mai mult]

Trebuie sa stiti ca notiunea de “Incredible India” este foarte adevarata. Da este mare, da sunt foarte foarte foarte multi oameni, da dorm pe jos peste tot si sunt murdari si miros (parca a sulf)si da e plin de vaci pe strada printre masini. Indienii nu au reguli de circulatie, conduc total haotic, cu toate astea nu fac accidente (ceea ce este cam incredibil)si in nici un caz nu calca vacile. In ciuda tuturor obiceiurilor si a stilului de viata, lucrurile nu te oripileaza. Am trait un amalgam de senzatii toate adunate in cel mai potrivit cuvant pentru acesta natiune: INCREDIBIL.

Mergeam pe strada, m-am umplut de praf de la trafic, am simtit mirosul uneori apasator de urat, am fost inselata la taxi, am fost nevoita sa ma descurc singura si am fost foarte speriata, mi-a venit chiar sa plang, e multa mizerie peste tot, dar cu toate astea ma simt extrem de bine ca sunt aici. Si cred ca asta e incredibil la India faptul ca e atat de diferita incat e cam imposibil sa iti displaca, pentru ca mereu te va uimi cate ceva. In momentul de fata sunt la birou, unde am sa lucrez in marketing (GENIAL), toti sunt amabili si foarte glumeti, toti muncesc de numa si eu sunt DAMN HAPPY.De altfel am avut noroc, lucrez printre indieni cu statut, cunosc partea frumoasa si destul de luxoasa a muncii in India, am parte de ceai si apa zilnic (fara sa le platesc), mancare, transport cu masina gratuit, aer conditionat si companie placuta…[citeste mai mult]

Oana Petrescu