Posts Tagged ‘internship’

GROW

I am passionate about making a positive impact into society. And ever since I started my student life, I realized the great value and role of an educational system in the community/city/country development. Therefore, I decided to become a professor in the University once I get enough practical experience, meaning in 20-30 years from now. Until then I decided to practice work in an educational field by taking an opportunity in AIESEC Timisoara to interact with high school graduates and impact their ways of thinking about personal development and widen horizons of opportunities that are available both in Romania and worldwide!

I did enjoy my work with high school students! It was an unforgettable experience of friendship, mentorship and supportive learning. I consider GROW a very valuable project in Romania as it is aimed to support strategically the national educational system and bring innovations into it. I believe in a great success of this initiative and wishing good luck to all those brave individuals who initiated it and continue to support its development.

AIESEC Timisoara

AIESEC Timisoara definitely deserves the credit for being absolutely a great local committee. AIESECers from this city are very professional and at the same time they remember to ask little important questions like “How are you?”, “Do you need anything?” that made my life as a foreigner much more easier and comfortable. I received a very warm care from all the members and also from the alumni network, that is very strong in Timisoara. One of many things that impressed me in AIESEC Timisoara is the high level of busy-ness and a great penetration into the local market gaining new opportunities and leveraging on the market possibilities in order to make even greater positive impact into local society. I was happy to be a part of this experience.

Cultural Integration

Fortunately for me for the whole duration of an internship I was a part of a Romanian community – I lived with Romanians, I socialized with Romanians, and I worked with Romanians. This was a unique cultural experience for me. As a result, I had a great opportunity to understand the Romanian mentality and lifestyle – knowledge, which I cherish and love. The biggest learning of the whole internship came from here, I think, when I realized that my own perception of present is framed through my personal experience, historically formed way of thinking and a given context. This discovery made me more tolerant person and enabled me accepting people the way they are discarding prejudices.

Romania

Because I was lucky to be part of GROW I had a unique chance to witness and experience Romanian countryside and I am in love with its mountains, forests, valleys, rivers, sheep, shepherds and long lasting medieval history. Romanian countryside is the landscape which will always stay in my heart. It is an exquisite place full of wild life and beauty. Most of all I remember the experience of being a part of a traditional slaughtering the pig for Christmas. It connected me to the origin of food and brought a new meaning of eating. Furthermore, the rural life of Romania is full of traditions and it makes it an attractive place to take a moment to reflect on your life and get reconnected with the roots of life.

Lora Metanchuk

Trainee from Ukraine for GROW Project

“You’re probably the only brown person who ever visited Romania”….

When I was selected for my AIESEC internship in Timisoara, I knew nothing about Romania. Sure, I knew the capital is Bucharest, and Dracula is probably the most famous celebrity export, but that was it.

So after the interview and a long flight, there I was at this tiny building that the Romanians call the Train Vuia Airport, where the immigration officials wanted to steal my chocolate cookies. Great beginning, right? When I finally managed to get out of the evil clutches of the immigration officials, I met two people who were waving out like their life depended on it. Enter Vlad and Liana. My support system.

If I ever had a problem, all I ever had to do is either call Liana (my AIESEC ‘buddy’) or Vlad (my un-official buddy). They managed to arrange everything from vegetarian food in a carnivorous country to access to a swimming pool. Also they had the privilege to listen to my constant whining (“My legs are hurting!”, “Ugh, why is it raining?”).

On my first phone call home, I told my mum “They have no buildings and no one lives in this tiny village!” By the end of two months, I would cry on leaving this ‘little village’.

So what was I doing 8,000 km from home? I was a trainee for AIESEC University at their Branding Timisoara project.  There was also another trainee, Marianna, a food-crazy Italian, who would offer to make pasta at the drop of a hat.

Let’s be honest, I’m quite a slob. I’d rather starve than cook myself, so having Marianna around was great!  I remember our first night in our tiny dorm room, Marianna was snoring away like a truck, and I was thinking “Great! I’m not sleeping for the next 2 months!”

But everything changed a few nights later; we just stayed up and talked about everything, boys, school, our lives at home. Right at that point, I decided to like her. She made me soup when I was sick, and left me notes when I was home late.

I delivered trainings along with Marianna to participants who looked much older than me!  The organizing comitee of Branding Timisoara was incredibly open, from helping us deliver the trainings, to arranging our teambuildings at football games.

Slowly, the ‘tiny village’ felt like home to me. I will always miss the ability to walk or bicycle in Timisoara without being run over. I’ve tried it in Bombay and even New York, but some crazy driver always wants to kill me.

By the end of the project, I was assigned to work with FMedia Studios under Vlad Fiscutean with five other participants. Those three weeks were amazing, stressful, but I learned a lot. We came up with four branding proposals for Timisoara, conducted a survey and managed to print a book!

Ah, I love Romanian parents someone always wanted to stuff me with food, send some food over, or even volunteer to do my laundry!

AIESEC-ers were always making me feel welcome. Even if I was just walking about in Timisoara, and they’d spot me, they would always stop to ask me how I was feeling. They would make plans, take me shopping, go to Aurora and Flavia; even invite me to spend Easter with their families!

I also met a Romanian girl, one night at Bierhaus. Not just any Romanian, but a Romanian who went on exchange to India. Oana and I made parathas (Indian bread), went to flea markets and wrapped ourselves in sarees.

For my last week in Romania, I hoped it would get cold and rain. No one understood this ‘stupid’ thought. But if you live in a tropical country, where the only seasons are ‘hot, hotter and hell’, you’d understand. Someone up there listened, it poured and poured.

It was still raining when I was at the airport leaving. Maybe Timisoara was crying for me. At least that is what I’d like to believe!

When I was on that flight, I remember reading the things my friends wrote for me.  Friends I had just made two months ago. But they felt so close.  I was crying like a baby, and the lady sitting beside me asked me if someone had died.

Romania hasn’t left me. On the contrary, it’s following me around. Movies I watch, books I read, even my Google calendar informs me about the Romanian National Day!

I’ve met Romanians in Bombay, watched Romanian movies, sometimes I listen to manele music, try my hand unsuccessfully at cooking supa de pui andGoogle sends me an email everyday with the latest Romanian news.

At this point, I don’t know if I will return next year. But I’d like to come back and work in Timisoara… more than anything.  Of course, at the back of the mind, I have this feeling that the second time won’t be as great as the first, but at least I know that I tried.

Until next time, Ceau Romania.

Zahraa Ansari

Trainee at Branding School in AIESEC University 2010

H.R College of Commerce & Economics
University of Mumbai, Class of 2011

eXchange teambuilding(s)

Departamentele de exchange din AIESEC Teamisoara au treaba grea nu gluma. Dupa ce OGX (outgoing exchange) si-a depasit obiectivul de 8 membrii cu experienta completa de leadership+exchange (in care membrii au avut pozitii de leadership dar au si fost plecati in internshipuri prin lume) in organizatie, si ICX (incoming exchange) ne-a adus internationali din toate colturile lumii pe proiecte, este timpul sa se distreze si sa se relaxeze pentru a face fata urmatorului val de proiecte.

Pentru asta se iau cele 2 departamente (separat), se duc in sediu, se alege una bucata film bun, una punga popcorn, camera de fotografiat, markere, coli albe si si se dau drumul la rasete.

“Teambuilding ICX

In data de 7 noiembrie 2010 incepand cu orele 22:00 cavalerii departamentului de ICX s-au reunit pentru a avea parte de o clipa de relaxare:D  Am inceput prin a viziona comedia “Grandma’s boy” si a rade cat pentru toata luna. La ora 00:00 toata gasca si-a expus talentele muzicale si a cantat “la multi ani” colegei lor de breasla Larisa-Mihaela care isi serba ziua onomastica (si care cu aceasta ocazie le multumeste inca o data). Dupa terminarea filmului si a tuturor lucrurilor comestibile pe care le-am avut, Pantea s-a gandit ca ar trebui sa-si demonstreze elasticitatea jucand Twister:)) L-am acompaniat toti si ce a iesit va pot spune doar imaginile, un adevarat lant de oameni atat de incalciti ca de abea ne gaseam unii pe altii :) ) Dupa ce au ne-am epuizat fizic de tot, ne-am retras pentru un altfel TABU session. Cand spun altfel ma refer la faptul ca in locul intrebarilor deja cunoscute pentru un TABU session marca AIESEC am preferat intrebarile mai profunde care ne-au ajutat sa ne cunoastem mai bine ca persoane (intrebari de genul “Care sunt planurile tale pe urmatorii 10 ani”, “Ce anume te motiveaza” , etc.).
La ora 03:00, era suficient de tarziu pentru ca toti sa fi atipit pana atunci macar o data, asa ca ne-am retras spre culcusurile noastre cu zambetul pe buze, febra musculara si o mai mare admiratie pentru fiecare dintre noi.

Asadar, team-buildingul ICX este inca un exemplu de cat de frumoasa poate fi viata de AIESEC-er:)”

Larisa Macareiu

Membru corporate

Departamentul de Incoming Exchange

“Teambuilding OGX

Dupa o lunga perioada in care intalnirile echipei de OutGoing eXchange nu au fost constante, luni in 8 noiembrie ne-am intalnit chiar toti (Liana, Ralu, Mario, Adi si Deea) in sediu sa pregatim un filmulet pt sedinta de marti, prima sedinta la care urmau sa fie prezenti toti membrii noi.

Ideea unei astfel de intalniri informale, care pana a ajuns sa fie team-building, a pornit din dorinta noastra de a face putin promo departamentului printr-un filmulet folosind stop motion, ideea lui Ralu. Asa ca seara ne-am intalnit in sediu (Liana a adus ciocolata – o mica traditie a intalnirilor de departament), Ralu a adus aparatul ei foto iar Deea restul materialelor. Ne-am apucat repede de treaba: Ralu desena, Liana scria, Deea decupa si baietii s-au ocupat de creearea scenei si pozitionarea aparatului. A durat ceva pana am inventat “scenariul” filmuletului, dar treaba ceva mai grea a fost sa facem peste 200 de poze din aceeasi pozitie si bineinteles,urmand scenariul – desi la sfarsit, lasandu-ne dusi de val am improvizat putin.

Dupa 160 de minute (da, le-am si contorizat), am terminat “povestea” si ne-am grabit sa prindem ultimele autobuze spre casa. Peste noapte, Deea si Liana au editat si reeditat filmuletul (melodia a fost mai greu de ales) si dupa alte 120 de minute am avut cel mai fain rezultat: un filmulet de 2:19 minute facut de catre toti membrii departamentului de OGX pt a ura bun venit noilor membrii AIESEC.

Membrilor noi le-a placut, membrii vechi au fost si ei incantati, noi ne-am distrat impreuna….si mai jos aveti bineinteles filmuletul :)

Filmuletul

Deea Radulescu

Vicepresdinte Outgoing eXchange


I am writing the post in english so that asian LC’s can read it as well, to see how proud AIESEC Timisoara is about the internships in India, Malaysia and Phillippinnes. And not only AIESEC Timisoara, but also the students and guests who participated at this event.

So it all started yesterday (19th October) at 18.00 in Carturesti Library, when 3 people with 3 great experiences in Asia, told their stories to the curious and enthuziastic people who were prezent. We prepared traditional foods, we dressed up very nice in traditional asian clothes, we prepared some photos, and started an evening with an amazing asian taste. We= Oana, Deea and Sonia, who lived and worked in India, Malaysia dn Phillippinnes last year.

As Sonia was saying last evening, after listening to our stories over and over again in different events and presentations, we we staring one at each other last night during the story telling, like we have never heard them before. It’s amazing how countries like these keep you interested and focused on the happenings, even after years have passed and stories already told. We spent 3 incredible hours in Carturesti Library with about 20 people eager to hear what the next girl will say. Pictures were rolling, music was there, atmosphere awesome, good food, nice people, what more can you ask for?

Here are some nice pictures from the event, thanks to our partners, Evive.

AIESEC Timisoara la PLAI 2010

Inca un an cu inca o editie reusita a festivalului de multiculturalitate PLAI.

Am avut cortul in zona organizatiilor studentesti, alaturi de BEST, Liga AC dar si alte ONG-uri precum Noua Acropola, Eco Club, Cloud Factory samd. Cu ceva vreme inainte ne-am facut designul la cort, ne-am pregatit materialele pentru decorarea lui si am pornit in 2 zile de diversitate, de distractie, de expunere in mediul timisorean si de munca.

Ca organizatie axata pe leadership si exchange, prima zi de PLAI pentru cortul AIESEC a fost gandita cu workshopuri dragute si interactive pentru vizitatori. Am reusit sa tinem doar unul din cele 3 planificate, si anume un workshop pe Comunicare non-verbala. Participantii au jucat mima, am avut discutii libere si schimb de pareri vizavi de ideea de comunicare non-verbala, sub indrumarea trainerului nostru Lavinia Adamescu.A doua zi a fost ziua multiculturalitatii sub denumirea Viata in Asia. O zi plina, cu zeci de oameni la cort, cu povesti din India, Malaezia si Filipine, cu mancare specifica fiecarei tari si multe multe poze. S-au degustat mancaruri picante, s-au pus intrebari vizavi de exprientele traite de membrii AIESEC in tarile asiatice si s-au schimbat multe pareri si povesti de viata de pe alte continente.

Pe langa asta am avut placerea sa participam la diverse workshopuri creative ale ONG-urilor colege, astfel am cusut plasute din panza la cortul Eco Club, am pictat plase de panza la cortul Clouds Factory, am fost la face painting la cortul Salvati Copiii si ne-am bucurat de prezenta si activitatile fiecarui ONG in parte.

Dupa lasarea serii toti intram in transa. Corturile deveneau pustii, terasele din paie se umpleau si se vedeau grupuri de oameni care se indreptau spre scena mare, unde aveau sa ne incante oameni deosebiti din Armenia, Austria, India si Portugalia. Dupa o zi de munca cu ore intregi de vorbit si povestit, seara nu faceam altceva decat sa savuram o bere rece si muzica buna, unde parca totul din jur disparea si ramaneam doar cu gandurile si placerea sunetului care ne umplea sufletele.

Un PLAI 2010 creativ, reusit, prietenos si obositor. Un PLAI 2010 complet.

Ne vedem la anul!

Petrescu Oana

PR & Media team leader

Communication department

AIESEC Timisoara

Life in Cyprus by Oana B

My experience in Cyprus began almost 5 weeks ago when I decided to leave for an island about I didn’t knew so many, on a development internship. I am doing market research on the educational field in Romania. I am in Famagusa-Turkish Republic of Northern Cyprus, searching for Romanian universities, educational foundations, high schools and their contacts, so that they will be invited to Cyprus for an educational partnership, exchange of students, summer schools etc. People in Cyprus are most of them Muslim, I am refreshing at 35 degrees daily and eating mostly vegetarian food with rice and of course tavuk doner (kebap) :D I have noticed that men were the first ones served when we walked in a restaurant; this is part of the religion habits; and every time you order you are served with Ayran first of all, a tasty tin yogurt with salt and mint. And of course men smoke water pipe a lot, also called narghile or Shisha. Besides that people are most kind and welcoming.

I was skeptical at the beginning regarding the cultural habits, people, how will I accommodate but fortunately things turned out to be just great. The people with whom I am living are simply amazing and I can proudly say I am living an amazing experience. Every day I live at maximum the diversity thanks to all the other interns from all over the globe and the local lifestyle.

It’s wonderful to be surrounded by so many cultures every day, it’s wonderful to learn from them every day, to discover a little bit of each corner of the world every single day. The decision to go in exchange was a quite challenging one, with the desire to see how far I can go, how open minded can I be when it comes to religion, life vision, daily habits and people. What I have learned in this internship and I continue learning is that no matter how different people are, nothing stops us in being together and fighting for that one thing that makes us all the same.

I love you China, Iceland, Algeria, Poland, Estonia, Cyprus and all you amazing countries and people that make my experience one of a lifetime.

Oana Burlacu

External Relations team leader

External Relations department

Exchange Participant – Cyprus


Sonia Oprean (1 an in Filipine-management internship)
Noi suntem calatorii. Nu suntem niste oameni care strabat niste continente cu pachete de turism, care stau in hoteluri de 5 stele, viziteaza monumente si checkuiest lista de obiective turistice. Noi calatorim cu mintea si sufletul, iubim diversitatea si ea ne iubeste pe noi. Intr-o zi am decis, am pasit in avionul cu destinatia Filipine. Mi-am dorit sa plec in eXchange ca sa ma descopar, sa ma indrept spre libertate si noi provocari. Mi-am dorit sa vad lumea cu alti ochi. Astazi ma intreb daca ar fi existat alt loc pe glob care sa imi ofere mai multa nebunie, controversa, si culoare decat minunata tara insula. Am condus o echipa de oameni in realizarea unei companii din nimic, arhitecti, avocati, constructori, economisti. Ma intrebam atunci ce incredere au avut acei oameni sa ia un total strain sa le coordoneze afacerea. Traiesc cu onoarea de a ridica o companie de la 0. Am avut privilegiul sa invat de la filipinezi despre demnitate si incredere, despre antreprenoriat si coordonare. Ba mai mult decat atat, am trait cu extraordinarii oameni filipino, le-am descoperit tara si obiceiurile, m-am bucurat de oceanul lor si am trait alaturi de ei momente unice.


Oana P (6 luni in India-marketing si vanzari)
Imi amintesc cu sufletul la gura de primul pas pe taramul indian. Era o zi torida de septembrie, vreo 40 de grade afara si o temperatura uscata de mi se ingreuna gatul doar cand trageam o gura de aer. Am trait si muncit in India jumatate de an. A fost experienta vietii mele, am trait o poveste pe care o vedeam doar in filme. Locuinta si locul de munca le aveam in centrul Indiei, in orasul Nagpur cu o populatie de 4 mil de locuitori. Am lucrat in marketing si vanzari si am avut onoarea sa cunosc viata simpla si pura a indienilor traditionali, usor conservatori dar curati la suflet. Traditia si obiceiurile locului mi le-am insusit chiar dupa prima luna. In jumatate de an am trait cele mai intense sentimente care le poate trai un om cu mintea si sufletul deshis. Sunt bucuroasa si mandra de experienta mea, dar totodata nerabdatoare sa o retraiesc.


Iunia P (1 an in Singapore-management internship)
Atrasa de mica de farmecul si culorile Asiei, am aterizat pe taramuri singaporeze in ianuarie 2008, pentu ceea ce eu credeam ca va fi o experienta de un an intr-un internship. Au trecut 2 ani jumate si sunt inca aici, pentru ca nu ma pot desprinde de locurile acestea speciale si pline de farmec si suflet. In acesti doi ani jumate am avut ocazia sa traiesc in Singapore si China si sa calatoresc in tari precum Malaezia, Indonezia, Filipine, Laos, Vietnam… Ce am invatat in Asia? Ca oricat de diferiti sunt oamenii (in ceea ce priveste rasa, cultura, traditii, istorie) intr-un final ceea ce ne leaga e mult mai puternic, si anume faptul ca suntem cu totii fiinte umane, cu aceleasi tipuri de dureri si bucurii. Faptul ca atunci cand iti doresti cu adevara un lucru, el iti va iesi in cale. Faptul ca a fi bun cu cei din jur fara a astepta nici o recompensa e printre cele mai minunate lucruri pe care le poti face in viata. Faptul ca viata noastra e ca o carte, si la sfarsitul fiecarei zile mai scriem o pagina care apoi nu mai poate fi stearsa niciodata. Faptul ca atunci cand esti jos, in fundul prapastiei, se vor gasi mereu oameni sa-ti intinda o scara daca si tu le-ai intins o mana cand a fost cazul. Faptul ca e mai important sa dai tu primul, in loc sa astepti sa primesti primul si sa dai in schimb. Faptul ca orice experienta ai intr-un anumit moment e experienta de care ai nevoie atunci. Asia mi-a schimbat viata!


Deea R (3 luni in Malaezia voluntariat)
De mica imi doream sa merg intr-o tara si sa fiu voluntara undeva,sa simt ca ajut efectiv la ceva; dar nu prea stiam eu cum sa ajung sa fac asta. AIESEC mi-a oferit aceasta oportunitate, asa ca prin programul de Exchange am ajuns in Malaezia, Asia, voluntara la un oferlinat – acolo am petrecut 2 luni minunate care m-au schimbat si nu cred ca le-as putea egala cu ceva, sau poate cu alte 2 luni in care as mai merge o data in Asia desi nici o experienta asiatica nu e la fel. In Malaezia exista 3 mari culturi pe care le poti simti fara sa paraseste tara; si anume: cultura traditionala din Malaezia (sunt toti musulmani, insa difera mult de cei din Orientul Mijlociu de exemplu prin traditiile sale), cultura hindu (cu multe influente colorate din India) si cultura chineza (de la mancare la stilul de lucru, se potriveste totul). Am avut ocazia sa calatoresc, sa gust din fiecare parte a vietii de acolo, de la plimbari prin modernele Mall’uri si Petronas Towers in Kuala Lumpur la baie cu elefantii intr-un rau, de la o plimbare prin jungla (canopy waling) pana la suisul pe cel mai inalt munte de Asia de Sud-Est (Mt.Kinabalu), de la renumita Moscheea Albastra din Shah Alam pana la piata de noapte din Kota Kinabalu, Borneo. Am trait din plin fiecare experienta pentru ca asta e supriza pe care ti-o ofera Asia.

A fi sau a nu fi o experienta @

Oaoa sparge gheata. Prima postare in 2010 :D . Da. Asadar, mare dilema mare. Sa fie  sau sa nu fie o adevarata @ Experince??

Ma tot gandesc, si ma invart si iar ma gandesc. In mod normal tinerii de varsta mea care pleaca in astfel de tari, sa exploreze lumea, diversele culturi, limbi an so on, au parte de experinte total diferite de a mea. De ce mie mi se intampla mereu altfel decat celorlalti? De ce nu pot fi si in aceeasi oala? Acum 2 zile am realizat de ce, in timp ce eram intr-un magazin de sucuri naturale (asta inseamna 2 indieni in strada care storc fructele in aparate, le toarna in pahar si iti dau sa bei). Stand pe scaun in asteptarea comenzii-suc de pepene rosu, am vazut 2 “foreigners”, probabil erau englezi, care au intrat si ei sa bea un suc in cultura indiana. Fata, o blonduta cu o fata atat de blanda, se uita fascinata, dar absolut fascinata, cum indianul taia fructele cu asa usurinta, le invartea intre degete, baga in aparat, pac pac (vb lui Korek) si iesea sucul in 2 timpi si 3 miscari.
Eu?? Eu deja sunt arhi obisnuita cu acestea si multe altele. Asta e principala diferenta intre experienta mea si cea a altor vizitatori. Eu am devenit cumva “localnic”, pentru ca eu efectiv traiesc cum traiesc ei, nu am parte de acea viata internationala precum alti trainee veniti in India. Mananc cu mana, traiesc in conditii ca ale indienilor de rand, nu am facilitatea de apa calda (pentru ca destul de lux sa ai apa calda la robinet aici), mananc exact ce mananca ei, am inceput sa ma acomodez cu obiceiurile lor din ce in ce mai tare iar pana acum o luna cand mi-am achizitionat internetul portabil auzeam limba romana poate doar o data pe saptamana, in rest doar engleza dar mai ales hindi. Ideea este ca in aceasta experienta a mea eu traiesc printre dar mai ales ca indienii, in schimb altii nu au parte de asa ceva. Conditiile de regula sunt de cat de buna calitate, pentru ca trainee sa se simta cumva ca acasa, sa aibe toate conditiile, sa nu le lipseasca mai nimic. Mie imi lipsesc multe, dar culmea ca e in regula. Mi-a luat cam 5 luni sa realizez asta, pana acum ma simteam chiar frustrata de ce eu nu pot sa calatoresc, de ce nu pot sa merg in 100 de locuri, sa vad temple si constructii fabuloase si zone si animale si cate si mai cate. Eu sunt la lucru in schimb 10 ore pe zi, ceea ce din nou face parte din nou din cultura indiana trebuie sa stiti, munca peste limitele bunului simt. Dar din nou, e in regula, sau cel putin a devenit in regula.
Oare devin indianca?!?!?
O experienta schimbatoare de viata, de idei si conceptii, aceasta jumatate de an in India.

Episodul 2 – noua mea casa

E incredibil ce conditii iti sunt oferite aici, student fiind. Ce m-a uimit si mai tare e faptul ca pentru toata lumea e ceva normal, doar mie mi se pareau „de lux”. Ca sa fiu mai explicit, locuiesc in camin, da nu ideea de camin cu ce am fost eu obisnuit, adica 5 in camera sau daca ai noroc 2, ce sa mai vorbim de bucatarie care e sau nu iar de baie nocoment.
Aici camera de camin e gandita sa stai singur, defapt e un apartament cu 4 camere + o bucatarie mare ce are si canapea –deci e un living, si baie cu dus. E foarte frumos si am prins si colegi de apartament foarte de treaba: un baiat din Spania si inca doua fete una din Franta si cealalta din Germania – toti aici la studii.
Complexul e foarte mare, toate caminele studentesti sunt la fel, nu sunt boschetari si/sau aurolaci prin complex si nici chioscuri si chiosculete, e un singur supermarket si atat.
costel 2

Cei de la Administratia caminelor m-au cazat in 5 minute, am primit cheia de la camera si un dosar cu o groaza de foi(tot in engleza-pentru ati explica ce si cum) am primit pana si un stiker pentru bicicleta, pentru a nu-mi ridica astia de pe aici bicicleta – ca un fel de tiket de parcare -. Ca norocul bucataria a venit complet utilata, defapt toate lucrurile de prin bucatarie au fost lasate in urma de alti studenti, le-au luat le-au folosit si le-au lasat aici cand au plecat acasa. Deci cum se zice acasa, am venit cu mana’n c*r, numa bine, vase, oale, folii, tacamuri tot ce iti trebuie nu a mai
trebuit sa dau banii pe ele. Bucataria are aragaz cu cuptor, insa nu avemcuptor cu microunde, alte camine au si masina de spalat vase, ca norocu ca eu nu am, ca daca ma obisnuiesc cu asa ceva, imi va fi greu cand ajung acasa si vad ca vasele nu se mai spala singure. Caminul are cateva camere la parter care pot si folosite de toti locatarii ca spatii de
depozitare. Tot de la administratie am primit si o cartela + o foaie cu un site, parola si username, cu cartela asta imi pornesc masina de spalat pe baza unei programarii facute pe site. Asta mi s-a parut foarte anti-birocratic si bine gandita treaba; spalatoriile sunt la subsolul mai multor camine, tot e bine. A si pentru fiecare spalare platesti cam 2 euro, factura iti vine adunata la plata lunara a caminului.
Am chiar si telefon fix in camera, e gratis sa suni in complex, dar daca suni inafara complexului esti taxat. Internetul merge bine, in contract scrie ca daca downloadezi mai mult de 10 Gb/zi o sa iti taie netu pentru o zi, si nu ai voie sa distribui materiale pentru care nu ai licenta de distribuire, insa nu am auzit de cineva care sa fi
avut probleme de genu.
Toate astea vin la un pret mare pentru Romania, insa nu si pentru cei de aici – 300 euro – norvegienii nu stau, de obicei, mai mult de un an in camin, se folosesc de el ca punct de lansare.

Costel Parcalab

Diwali – sarbatoare indiana

Diwali este o sarbatoare minunata in cultura hindi, unde oamenii sarbatoresc binele, lumina, infrangerea raului. Diwali-Festivalul Linii. Cand iesi pe strada arata exact ca si Craciunul crestin, plin de beculete si ornamente luminoase pe strazi, pe casele oamenilor, la balcoane, pe copacii din fata casei, la geamuri and so on. M-am simtit ca de Craciun doar ca lipsea frigul cu zapada si Mos Craciun desigur. Strazile sunt pline de negustori care vand statuete cu zei, fructe, lumini, suporturi ceramice in care se pun uleiuri parfumate si se ard si niste prafuri colorate care se aranjeaza in diverse forme pe asfalt in fata casei sau chiar in interior. Formatiunile se numesc “ringola”, arata minunat si semnifica BINELE. Musulmani, hindu, budisti, toti sunt aici. Pe strada majoritatea femeilor sunt infasurate in acele materiale colorate numite “sari” sau imbracate in salvari si bluza lunga pana deasupra genunchilor cu nelipsitul val peste umeri. Cand am vazut primul barbat cu sal infasurat pe cap si barba si mustata m-am speriat ingrozitor. Ma asteptam sa explodeze vreo bomba in jurul meu. Dar nu, e normal aici.

Daca e cineva curios ce mananca indienii, orezul este prezent zilnic, la fel ca ingredientele picante si desigur nelipsitul chilly. Explicatia lor? “Noi nu simtim gustul mancarii daca nu e picanta”.Da …aici mananc cu mana, pentru ca imi place si pentru ca aici pot, chiar si orezul plin de sos tot cu mana, apoi speli. Dupa ce termini asezi vasele unu peste altul si te alegi cu un turn metalic infiorator. O experienta unica, ce pot spune…[mai mult]