Posts Tagged ‘motivatie’

“RTS toamna 2010…habar n-aveam ce se va intampla cand am plecat din Timisoara. Speram sa fie….dragut. Si a fost, a fost mai mult decat atat. A fost o adevarata placere sa lucram: AIESEC Arad, Oradea si Timisoara, cunoscandu-ne atat membrii noi cat si cei vechi. Agenda a fost incarcata, dar placuta, cu sesiuni interactive si simulari amuzante din care am avut cu totii de invatat cate ceva.

Ce am invatat eu din acest RTS? Ca in AIESEC exista oameni de o varietate extraordinara cu acelasi scop: schimbarea in bine. Am invatat ca e in regula sa visezi si ca aici e locul in care vei fi ajutat sa iti duci visul la bun sfarsit, am invatat ca in AIESEC nu esti niciodata singur. Astept cu nerabdare anul viitor momentul in care ne vom studia visele si vom vedea ce am reusit sa implinim si la ce mai avem de lucrat. Sunt sigura ca fiecare participant de la aceasta conferinta va profita de experienta si va da mai departe altor oameni tot ceea ce a primit  oferind sansa unei schimbari.

PS: O sa-mi fie dor de membrii Arad si Oradea!”


Andrada Falcoi

Membru nou

“…11 of November-5 o´clock in the morning-Gara de Nord-Our chief delegate Oana P:

¨Bora Adrian?-Prezent!; Caragea Roxana?-Prezentă!; Bujor Alina Maria?-Me, me, me!!!…¨

Da, eram acolo plină de entuziasm, veselie şi  plecam la RTS (la Şuncuiuş). Trăiască CFR!!!

După un drum lung am ajuns la destinaţie unde ne aşteptau gazdele – AIESEC Oradea, oameni dinamici, plini de pasiune şi care şi-au întrecut propiile limite. Am avut parte de 4 zile în care am aflat mai multe despre impactul AIESEC în lume, ne-am cunoscut mai bine in sesiuni de Get To Know Each Other, am definit proactivitatea, ne-am asumat responsabilitatea prin jocuri, am realizat cât de important este lider-ul într-o echipă, am avut parte de ¨Exchange¨ şi de experienţe motivante din partea membrilor vechi…am încheiat cu ¨I want more¨, o sesiune plină de vise şi speranţe care m-a pus mult pe gânduri.

RTS-ul a însemnat oameni profi, care au muncit mult ca totul să iasă bine şi la care aş vrea să le mulţumesc că mi-au dat şansa să mă încarc de noi cunoştinţe, sa leg prietenii, să ma descopăr şi nu în ultimul rând să le cunosc tradiţiile! Eu am găsit acolo o familie de care îmi era tare dor, oamenii care te susţin chiar şi atunci când zici prostii, oameni plini de zâmbete şi duşi cu pluta la fel ca mine !

M-am întors acasă fără voce şi energie, dar asta nu contează. Sunt mai ENTUZIONATĂ (entuziasmata+pasionata) ca niciodată şi când ma uit în jur şi văd că sunt în AIESEC Teamişoara, prind aripi. Asta pentru că mă simt în altă lume,  un wonderland unde oamenii sunt buni, mă ajută şi îmi dau sfaturi. Thanks you all guys, you´re :

—  AwesomeInspiringExcitingSexyEncouragingCrazy—

P.S. Consumul excesiv de AIESEC crează dependenţă!”


Alina Maria Bujor

Membru nou


Orice proiect necesita un coordonator, iar acest coordonator de numeste OCP (organizing comitee president) in AIESEC Timisoara. Despre ce inseamna sa conduci un proiect, de ce te lovesti intr-o astfel de experienta si alte tips&tricks pentru orice coordonator de proiect (de orice fel), iata ce avem pentru voi…

“Life as an ocp!!!

OCP = om cu probleme ! :P

Viata de OCP este  ca un roller coaster cu ups and downs! Este o experienta interesanta si solicitanta, but in the end ramai cu amintiri placute si cu adevarati prieteni; plus ca pe parcurs ajungi sa descoperi si  sa  inveti  o gramada de lucruri despre tine ca persoana (de la a fi mai indraznet, la a tine un eveniment de inchidere pt 50 oameni) . Daca sti sa imbini placutul cu utilul everything will be ok.

Ideea este sa te bucuri de fiecare moment  si sa dai tot cei mai bun din tine. Gandeste-te ca este ca un copilas care trebuie sa creasca mare. Doar tu impreuna cu echipa ta o puteti face ca el sa se dezvolte si sa fie cat mai cool posibil , prin cat mai multe idei inovative si creativitate dusa la maxim. Let your spirit fly!!!!

Cam asta am invatat eu…Next: DOs & DON’Ts

10 golden rules of being a ocp!!!!

1. Incearca sa stabilesti legaturi interpersonale cu membrii echipei tale. Nu te rezuma doar la partea profesionala , cea care tine de proiect ci si de viata personala.

2. Nu te stresa ! Totul va fi bine! In caz ca o faci nu lasa sa se vada in exterior.

3. Nu-ti neglija viata ta personala .  Nu vrei ca prietenii tai sa nu te mai recunoasca pe strada :) )

4.       Prioritizeaza lucrurile. Nu poti sa faci totul perfect si la timp, trebuie sa realizezi ce e mai important si mai urgent.

5. Invata sa spui nu! Si membrii echipei tale trebuie sa invete. Nu tu trebuie sa le faci tu treaba, ci doar sa-i ajuti  si sa-i coordonezi.

6. Try to make it as fun as possible !

7. Incurajeaza-ti echipa !  Fi alaturi de ei, recompenseaza-i cand merita, asculta-i dar fi si aprig si serios cand trebuie. Not everything is sparky and sunny!

8. Orice problema are o solutie !  Esti pe ultima suta de metri si se anuleaza tot . Ti se pare cunoscut? Ideea e ca trebuie sa gandesti pozitiv, sa te gandesti la rezolvare  ci nu la problema. Pana la urma toate se rezolva.

9. Tinteste sus ! Fi inovativ, asculta idei noi si iesi din comun.  Don’t be afraid to act stupid !

10. Fi organizat ! Nimanui nu-i place instabilitatea. Incearca sa-ti construiesti o agenda inainte de fiecare intalnire cu echipa, anunta task-urile din timp si fi flexibil si adaptabil la cerintele celorlalti.”

Alexandra Marcu

OCP Sustainability Education Program 2010 (SEP)

AIESEC-PARTE DIN SUFLETUL MEU

Referitor la conferinta ce s-a desfasurat in zilele 30-31 octombrie…pentru viitorii membrii AIESEC…as dori sa spun doar atat: DOMN`LE SUNTETI THE BEST!!!…sunteti THE BEST si ati demonstrat-o….

Sunt convinsa ca si voi ati simtit asta…dat fiind faptul numarului impresionant de studentii care stateau  numai ochi si urechi la voi, intrebarile de care ati fost asaltati si zeci de zambete care va priveau cu entuziasm!

De la organizare pana la prezentare, de la istoria AIESEC-ului pana la proiectele din prezent , de la povestile si experientele senzationale pe care voi ni le-au fost relatate pana la party….toate acestea nu au facut decat sa aprinda acea scanteie in sufletele noastre …aceea care cel putin pe mine ma face sa strig in gura mare VREAU AIESECCCCC!!!

AIESEC mi-a creat impresia ca inseamna SANSA, PROVOCARE, OPORTUNITATE SI SUCCES!!! spun astea pentru ca AIESEC-ul iti da SANSA sa iti descoperi talentul, sau multitudinea de talente pe care le ai, sa le valorifici prin PROVOCARI…provocari pe care daca le accepti o sa iti deschida multe usi, multe OPORTUNITATI (programul Exchange de exemplu) posibilitatea de a interactiona cu noi oameni , de a-i ajuta, de a te dezvolta si de a-ti umple sufletul de fericire!…Cu siguranta “work hard, party hard“…spune multe, iar pentru mine suna a SUCCES!!!

Imi aduc aminte de momentul in care Andrei (presedintele AIESEC)…a intrebat in sala ce inseamana pentru noi LEADERSHIP…ce ne spune noua cuvantul acesta….sincera sa fiu…in momentul acela ma gandeam la vreo definite…dar acum, dupa 2 zile petrecute impreuna , stiu:D… LEADERSHIP =AIESEC TIMISOARA!!!! Spun asta pentru ca in voi am vazut imbinarea dintre munca si pasiune, dintre colaborare si intelegere, dintre respect si sprijin si mai ales dintre distractie si responsabilitate!!!

Botizan Maria (Facultatea de Economie si Administrarea  Afacerii, anul  l)

,,Zece ore, atat s-au adunat in experienta ce m-a determinat sa aleg AIESEC- ul ca parte din planurile mele de viitor! Zece ore pline de povesti “entuzionate”, de oameni “entuzionati”, de trairi si evenimente care imi “cer” sa aleg AIESEC-ul pentru un parteneriat cu anii studentiei mele.

Ce am inteles eu?… Ca oricine este curajos, “entuzionat”, transparent, implicat cu adevarat, se poate implica in cadrul AIESEC-ului!

Ce vreau eu de la AIESEC?… Sa invat ce inseamna echipa, lucrul in echipa si sa fiu o mica colaboratoare a ceea ce vrea sa fie un prim pas spre schimbare in societate.

Work hard and party hardermotto-ul care sper ca va defini ceea ce inseamna cea mai buna colaborare cu cei mai buni oameni!”

(Coman Emilia Roxana, Universitatea Politehnica, Facultatea de Management in Productie si Transporturi)

Am invatat foarte multe lucruri noi si interesante despre proiectele AIESEC. Ma bucur ca am avut ocazia sa vorbesc cu tineri care au trecut prin experiente de Leadership si Exchange. Totul a fost foarte bine organizat, nici nu am simtit cum a trecut timpul! Multumesc AIESEC Timisoara pentru aceasta oportunitate.

(Alexandra Adriana Chirca, Facultatea de Economie si de Administrare a Afacerilor)

Pe organizatorii AIESEC Way i-am simtit implicati si asta apreciez cel mai mult in munca lor. Discursurile lor  au conturat intr-un mod informativ si atractiv aceasta organizatie. Activitatile propuse de ei in timpul conferintei au fost interactive, ingenios alese si practice. Au avut niste obiective pe care le-au tintit bine prin asta. Nu stiu cum ar trebui sa decurga o conferinta profesionista, dar pot spune ca totul a parut bine gandit. Astept urmatoarea conferinta cu mare drag!

(Alina Murdeala)

Mi-au plăcut oamenii, mi-au plăcut proiectele lor, m-a încântat veselia și entuziasmul lor, precum și sinceritatea cu care ne-au vorbit. Cred că mi-am găsit, în sfârșit, un loc potrivit pentru mine, de la care să pornesc și în care să cresc frumos, pentru că am o imensă dorință de a învăța lucruri noi și de a le experimenta, de asemenea.

În vară mi-ar plăcea să și plec într-un program de eXchange, dacă s-ar putea, mai văd eu, dar vă asigur că o să fac tot posibilul să se întâmple, pentru că îmi doresc asta. Vreau să combin studiile de la școală și cu felul acesta de educație complet non-formală și să fac mai departe lucrurile în stilul meu, oferind oamenilor un exemplu, un imbold, nu știu, să creez un ceva mai bun, să-i inspir.

(Anca, studentă în anul întâi la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor)

Teambuidingul HR-istilor

Cum ne-am gandit sa ne petrecem noi, cei de pe departamentul de Talent Management si echipa de recrutare, joi seara?

“Propun sa mergem la Alex acasa sa gatim ceva bun si dulce.” Zis si facut. Ne-am intalnit toti la cumparaturi, apoi directia apartamenul lui Alex. Ne-am mobilizat foarte repede pentru ca deja eram rupti de foame. Primul fel de mancare a fost o nebunie de spaghete cu 2 sosuri diferite (mniuuumm), dupa care au urmat delicioasele clatite cu Finetti si banane. Surprinzator, bucatarii au fost de gen MASCULIN (va puteti imagina asta????) Felicitari baieti, am fost cu adevarat impresionate!

Desigur ca in timp ce unii se chinuiau cu intorsul clatitelor prin bucatarie, altii radeau de mama focului la spectacolele de stand-up comedy de pe net. Mai veneam cate unu’ din cand in cand pe la bucatarie sa furam o clatita, cu riscul de a fi certati de bucatari. Dupa ce clatitele au fost gata (cele ramase), am tras un “Killer” pana dupa miezul noptii. Ma intreb oare ce au crezut vecinii cand ne auzeau cum zbieram: “ Nu se poate! Tu esti criminalul ca eu sunt politistul!”.

Muncim noi muncim, dar cred ca intr-un teambuilding descoperi cel mai bine omul. Iti dai seama de ceea ce ii place, ii descoperi trecutul misterios :D , stai la povesti si iti dai seama cate lucruri ai in comun cu oameni cu care nici nu te gandeai… Dar cel mai important, dupa un teambuilding iti amintesti cu si mai mult drag de persoanele cu care ai lucrat.

Eu m-am simtit foarte bine, mancarea a fost gustoasa, atmosfera destinsa si prietenoasa, iar oamenii…au fost grozavi.

Laura Mirfu

Coordonator Recrutare Toamna 2010

Departamentul de Talent Management

De 2 saptamani tot prezentam oportunitatile pe care le au studentii in cadrul organizatiei, le povestim cat de mult ajuta voluntariatul la CV, pentru lansarea in cariera, si parca nu era de ajuns. Pana aseara, cand in prezentarea generala a AIESEC din Aula Magna in UVT, numita de noi Big Picture, aproximativ 100 de studenti au plecat… putin altfel de acolo, au plecat cu un gand, ca AIESEC chiar e “for real” si chiar face lucruri deosebite pentru tineri, ca este o organizatie axata pe schimbare si ca e de incredere, atat pentru studenti cat si pentru parteneri.

In cadrul evenimentului au vorbit presedintele organizatiei, membrii care au trecut prin diverse stagii din experienta AIESEC, un reprezentant al unei companii partenere AIESEC Timisoara, alumni AIESEC Timisoara, coordonatori de proiecte, vicepresedinti, fiind sustinuti de intreaga echipa AIESEC Timisoara si de o sala cu 100 de studenti curiosi si deschisi.

Toate povestile au avut impact asupra studentilor, i-au facut sa reflecteze, i-au facut sa creada in AIESEC si sa se decida ca DA, vor mai mult de la ei si de la anii lor de studentie, vor sa faca o schimbare, atat in ei, cat si in mediul in care traiesc. Au decis ca vor sa faca parte din cea mai mare organizatie de tineri din lume.

Si pentru ca un rol important in evenimentul Big Picture l-au jucat si membrii “entuzionati” (entuzionati=entuziasti+pasionati) ai organizatiei, imaginati-va asa: 2 randuri de scaune pline de forfota, de culoare, de zumzete si faşaieli, 2 randuri de scaune care emanau mai multa energie pozitiva si mai multa caldura decat soarele, 2 randuri de scaune pline de tineri care sustineau cu tot ce aveau mai bun in ei povestile si prezentarile care aveau loc pe scena despre AIESEC Timisoara. 2 randuri de scaune pline cu AIESEC-eri curajosi, entuzionati, care mereu isi ating obiectivele, AIESEC-eri mandrii ca fac parte din AIESEC Timisoara.

Si cand te gandesti ca facem toate astea numai pentru studenti, pentru dezvoltarea unor tineri care vor duce mai departe organizatia si care vor fi acei agenti ai schimbarii de care are atata nevoie lumea asta. Ce poate fi mai frumos decat atat?

Why does AIESEC do all the things it does? Why do we encourage students to take leadership opportunities? Why do we encourage students to dicover the world with the eXchange program? Why do we try so hard to bring this to everyone’s notice? The answer is one, and it’s pretty simple. CHANGE.

You know they say, Change starts with you! Well this is the exact purpose of AIESEC as an organization. What we try to do is make the world a better place for everyone, by developing certain skills in young ones, bacause they are the ones that will continue everything humankind started. Either you become a manager, or you start your own company, either you teach in schools or universities, either you work in a big company, an AIESEC-er always remembers and is guided by the experiences he lived in the organization. And thanks to those experiences, he can make a change, first in his group of friends, in his groups of work friends and maybe later in the world… quite big, isn’t it! The idea is to make a change for the world we live in, with simple actions, than bigger ones, than huge ones, but make a change.

We encourage you to try at least one day to do something else, something that can make a change for you, your family, relatives, your friends, and them even for someone you don’t know that well.

And now, here comes the tricky question: How would you change the world?

Here are some ideas of Romanian AIESEC-ers who have already started making a change for themselves and others.

1000+ ways of global change

@lymp-x

Olimpiadele AIESEC ? Adică probe şi sport şi echipe ? Răspunsul la această întrebare îl veţi da voi, cei care citiţi. Eu vă voi povesti ce a însemnat pentru mine participarea la această conferinţă, cele patru zile petrecute la mare .

Primul cuvânt care îmi vine în minte legat de conferinţă este ECHIPĂ.De ce?

Deoarece provocările au fost astfel gândite încât reuşita să depindă de efortul depus de toţi membrii echipei, în mod egal. Spre exemplu, una din probele mele preferate a fost mersul pe ski-uri de scândură, câte cinci pe fiecare scândură, primul şi ultimul manevrând scândurile cu două sfori. Esenţa acestei probe era faptul că noi trebuia să păşim în acelaşi ritm, pentru a putea parcurge traseul propus.Şi am reuşit să privim toţi în aceiaşi direcţie…penru un moment….care a durat patru zile şi a adus cu sine îmbrăţişări şi păreri de rău la final de aventură.

Dar să vă introduc puţin în atmosfera conferinţei…se ia Complexul Lebăda din Năvodari, se adaugă o alee dintre două cabane şi se condimenteză cu AIESEC-eri plini de energie care îşi instalează corturile care aveau să le devină casă pentru weekend-ul ce se anunţa. În timp ce dau o mână de ajutor la instalarea cortului, simt în aer atât de multă energie pozitivă şi poftă de provocare…începe să se contureze în mintea mea o vagă noţiune despre conferinţă şi ce voi învăţa.După ce ne-am lăsat amprenta asupra locului instalând corturile, am fugit spre mare….să o vedem…să o salutăm…să-i spunem “ Mare, ne-a fost dor de tine! Bine te-am găsit! “.

Plenara de deschidere ne-a purtat în atmosfera conferinţei, prezentându-ne oamenii care ne vor fi alături şi care ne vor “tortura” de-a lungul celor patru zile. Prima zi de conferinţa a fost presărată cu joculeţe distractive care au avut rolul de a ne obişnui cu jocurile care aveau să ne menţină ocupaţi pentru următoarele zile. Primul pas a fost formarea echipelor, apoi au urmat probele….una după alta…15 la număr.Au fost atât de variate şi de colorate încât nu am avut timp pentru nimic…decât să mă bucur de ele din toată inima. Serile se încheiau cu petreceri, cu dans şi………….cu o ploaie de stele care s-a lăsat cu mult aşteptată dar de care m-am bucurat la maxim. Am adormit cu ochii aţintiţi la stele şi cu urechile inundate de sunetul valurilor….care avea să mă trezească dimineaţa.

A doua zi a început Olimpiada AIESEC…cu punctaj, cronometru şi foarte multă energie. Una după alta, probele ne solicitau forţa fizică şi mentală, dar mai presus de aceasta, bucuria reuşitei umplea aerul de shout-urile echipelor şi de energia care se risipea printre moleculele de aer…La finalul zilei, ca o răsplată pentru efortul depus peste zi, am înotat noaptea în mare….o senzaţie unică care mi-a rămas întipărită în minte.Seara s-a încheiat pe acorduri de chitară, pe malul mării, noaptea, la ceasul 2.

Ultima zi de competiţie atrăgea după sine dorinţa echipelor de a învinge şi de a profita la maxim de această zi. Alături de echipa mea, am dat tot ce era mai bun în noi pentru a avea rezultate bune…la proba de consolidare a echipei. Am alergat, am tras de funie, am dezgropat ouă, am devenit coregrafi în dansuri tribale…dar mai presus de toate am devenit o echipă. Ultima probă desfăşurată pe plajă a fost construirea unor castele de nisip, pe care oamenii de pe plajă le admirau şi ne întrebau cum de le-am putut construi în doar 30 de minute.Am investit foarte multă pasiune castelului nostru şi ne-au dat lacrimile aproape în momentul în care am văzut toate castele, moment în care am devenit conştienţi de influenţa pozitivă pe care această conferinţa a avut-o asupra noastră.

Momentul cel mai aşteptat al conferinţei sosise…..anunţarea căştigătorilor…sufletul mi se făcea tot mai mic pe măsura ce se apropia clipa magică…şi apoi am auzit cifra 4….numărul echipei mele ca fiind câştigătoare a locului doi.Timişoara a fost majoritără pe podium…în toate cele trei echipe căştigătoare. Bucuria a fost imensă…. “Timişoara”, se auzea din toate părţile. Şi este adevărat. Am câştigat premiile, dar am prmit un dar şi mai valoros…ne-am unit ca local.Am învăţat să fim acolo unii pentru alţii şi să fim o echipă de 24 de oameni, care în afara echipelor din concurs, este aceea la care te întorci mereu cu drag, unde te întâmpina un zâmbet.

Ce am învăţat eu din această experienţă? Am realizat faptul că dacă întâmpini orice provocare cu un zâmbet, 50% din dificultatea ei dispare. Am învăţat ce e o echipă şi cât de simplu se poate ajunge acolo printr-o provocare de acest gen. Cel mai important, am învăţat definiţia conceptului de competiţie şi că există mai multe feluri, dar că cel mai frumos e cel în care conteză mai mult cum ajungi la rezultate, decât doar finalul.

Pantea, unul dintre câştigători, marturiseşte: “A fost o experienţă extraodinară ( şi nu zic asta doar pentru că am câştigat ), m-am distrat şi în acelaşi timp am creat noi legături şi am cunoscut oamenii mult mai bine. M-am apropiat mai mult de câteva persoane pe care acum le cunosc mai îndeaproape,lucru extraordinar pentru mine, persoane în care încep să am tot mai multă încredere şi pe care am ajuns să îi consider prieteni buni.”

În loc de final, o să vă rog să îmi răspundeţi la întrebare. Ce părere aveţi?

Oana Elena Enesca

Online responsible – Comm dept

OCP Business Academy

Pantea Radu

Member of Incoming eXchange dept

OC Finance & Logistics Recycle Weekend

An evening full o suprises.

Do you know how good if feels to go to an AIESEC event and not being involved in his organization when you are in the OC????? Well last night, this is exactly what I experienced.

I got to the Student’s House and I saw lots of red small people, running around, doing stuff that I was suposed to do. In the meanwhile, I was enjoying and waiting for the event to start. Incredible feeling. I was surprised to see so many people in the room. Parents, friends of friends, AIESEC-ers. And with a small delay, the evening started. I could not believe my eyes. The participants were doing it all by themselves. And they were doing it great. They were talking so free on the stage as if they were doing this for a living. They organised the agenda with small plays and lovely moments to entertain the guests, card tricks, roll calls, everything. Now I am wondering, was this implication because of the trainees they had, or because of the quality of the project? Did we influence them that much? Personaly I want to believe that YES, all together we’ve done a great job. I’m positive they have a lot of qualities and skills, they just need someone to believe in them and help a little bit.

And like one of the participants said: “The chance to be apart in a project like GROW is ONE”  but also the chance of organizing a project like GROW, of meeting so many extraordinary people, of having such a surprize after 4 months of work is ONE.

I cannot wait for the next edition.

Anee Todea

Design Team Leader

OC Promo GROW 1.0, 1.1

Communication Dept.

16th Anatolia Congress = living diversity….living between two continents, two cultures, Europe and Asia …all in one city – Istanbul.This is the place where the geographical borders are erased by the cultural ones…where you go beyond your own borders and slow down the process of establishing new ones.

While the bus was taking me to Istanbul, numbers were running through my mind…400 delegates…more than 60 countries and in the meantime I was trying so hard not to imagine how it was going to be….not to havew expectations and let everything surprise me.And it did …Deeply and unforgettable !

The city welcomed me at 3 am in the morning, with friendly and somewhat much too curious people, and took me to Taksim square. The first thought once there ? So crawded at this our ? Should Istanbul take New York’s place at being the city that never sleeps ?

The taxi took me across one of the city’s bridges and Istanbul started to reveal itself…the lights, following the contours of the Blue Mosque and revealing all the sights I have seen in pictures while planning my trip.The only difference was the fact all of them were real…shinning in the golden light, enlightening the dark. The atmosphere was similar to 1001 Nights….

The morning left me with a totally different impression of the city…the mosques and the buidings had colours…What caught my eye was the constant movement along  the Bosphorus Strait, connecting the two continents.

The prayers could be heard in the dawn , invinting people to pray and highlighting the Islamic belief and its determination.

What followed was the most intense experience of my life, hugely diverse and highly motivating at the same time…three days of networking, antrepreneurship and friendship.One funny detail that I remember is the small lists pasted in the elevators that provided topics for the discussions among the delegates. Of course, those conversations were the funniest. The congress breathes “living diversity”, one of AIESEC’s values.I fel this the most one evening in the bus, when together eith people form other 4 countries, I was having the time of my life. While the city left behind was slowly sinking in darkness, our laughs and expressions lightened the bus and gave me so much energy….

I believe that every delegate left its print on my way of being and every moment of the congress changed me….after such an experience, you cannot remain the same…there are to many things to learn…way to many!

Visiting Istanbul was not any other study tour….I felt deeply what a city inhabited by around 13 million people means….the sensation of pain in my feet became permanent after the first day of visiting, and lasted for the whole visit.The feeling of pain in my soles gave me the necessary energy to move on to the next mosque, the next palace, the next bazaar.Oh, the Grand Bazaar…so many colours and so much pleasure to get lost in its charm.Once in , nothing is like the streets outside…people are buying, people are selling.In the end, it is all about negociation !

For me, the 16th Anatolia Congress meant pushing my limits…going beyond them and posponing the creation of new ones.As for Istanbul, it is perfectly defined by Hagia Sophia, one of its mosques: once Christian, now ,muslim.Always in between!

Oana Elena Enesca

Online Responsible

Communication Department

Membrul lunii iunie in AIESEC Timisoara

Cultura organizationala in AIESEC spune ca lunar, un membru este premiat cu titlul de Membru Lunii pentru activitate si pasiunea cu care isi indeplineste taskurile.Un factor motivational extrem de bun in cadrul unei organizatii/companii.

A venit si randul meu se pare, asa ca am primit diploma pentru Membrul Lunii Iunie pentru “Living diversity”. Am ramas masca in timpul sedintei saptamanale cand in timp ce vorbeam cu colega din spate-Oana E despre cu totul altceva decat sedinta, ma bate pe umar si imi arata tabla unde era o poza cu mine si o mica descriere despre activitatea realizata lately. Eram nominalizata la membrul lunii : )) In zadar am incercat sa reiau discutia ca Oana ca ma tot gandeam, oare…oare chiar…chiar as putea fii membrul lunii? SURPRIZA, sunt membrul lunii :)

Adevarul este ca de cand am revenit din eXchange, ma simt in AIESEC completely, ma simt un adevarat AIESEC-er, termen pe care nu  il intelegeam inainte. Un lucru imi mai doresc intr-un viitor insa nu chiar apropiat, sa fac parte dintr-un OC :D     Aviz amatorilor : ))

Petrescu Oana

PR team leader

Communication Department