Filed Under : 
Jun.17,2010
Trenul experientei mele AIESEC-aresti se pune incet in miscare…prima gara importanta ? Amara. Conferinta nationala de pe malul lacului.O conferinta care reuneste 400 de pasageri care privesc in aceaisi directie….o sala de asteptare imensa in care ajung trenuri din 13 orase ale tarii.
Usile plenarei nu s-au deschis inca.In mintea mea se deruleaza un numar impresionant de scenarii bazate doar pe sunetele scaunelor pe podea sau de voci care dadeau ultimele instructiuni.Incerc sa dau salii o culoare si o forma.In acest moment as da orice sa stiu ce loc sa imi aleg in sala…de unde vad cel mai bine sau unde sa ma ascund.
Momentul patrunderii in universal conferintei se lasa asteptat, ceea ce lasa loc suspansului si da frau liber imaginatiei.Printr-o miscare mult prea rapida pentru ochiul meu curios, usa s-a deschis si am auzit vocile organizatorilor care ne pofteau inauntru unul cate unul.Urcati pe scaune ne supravegheau si ne facilitau patrunderea in lumea rupta de cotidian in mrejele careia ne vom lasa prinsi pe durata conferintei.
Dupa ce ne-am ales un loc,o voce straina ma indemna sa ma uit in spate…In fata ochilor mei, 400 de oameni isi strigau shout-urile…moment in care am inteles ce inseamna o conferinta nationala.Si cata energie exista.
Chair-ul conferintei a reusit sa ne prinda pe toti in aceiasi vraja si sa ne motiveze ca sa gustam conferinta din plin.Energia care s-a simtit in plenara era imensa si s-a pastrat pe parcursul celor 5 zile.
Agenda conferintei mi-a trezit interesul deoarece trainigurile erau alese pe spranceana si din fiecare in parte am avut cate ceva de invatat.A treia zi a fost dedicata trainigurilor despre atitudine.Prima sesiune a fost ”Single bager, double bager”.In esenta, idea de baza este faptul ca trebuie sa avem o atitudine pozitiva, adica sa fim “double bagers”.Nu, aceasta nu inseamna ca trebuie neaparat sa oferim doua pungi la supermarket! Inseamna doar ca putem oferi doua zambete sau doua maini de ajutor!
Punctul central era interactiunea cu oameni din toate localele AIESEC si chiar internationali.Am fost impartiti pe home group-uri in care “disecam” ziua , si resimteam toata energia de pe parcursul ei. Echipa in care am fost a avut un facilitator din Olanda ceea ce a sporit magia grupului. Ne-am ales un nume , o identitate:ATIFIFI!
Am avut ocazia sa aflu multe lucruri despre Olanda si despre ce inseamna AIESEC acolo.
Nu in ultimul rand…petrecerile…in spiritul profund AIESEC…cu muzica buna si multe roll-calluri.A fost impresionant pentru mine sa vad 100 de persoane dansand “tunac tunac” impreuna si bucurandu-se.
Plenara de inchidere a fost un moment asteptat de multi, dar nedorit de nimeni.Pe rand,fiecare local a parasit sala strigandu-si shoutul si luand cu ei cunostiintele dobandite si amintirea unei conferinte nationale.Pe peretele holului de la etajul 1 erau aliniate plicuri cu numele fiecarui participant, plicuri indesate cu hartiute-sugar cubs, cum le numesc AIESEC-erii.Scriind un sugar cub, poti spune unei persoane ce mult te-ai bucurat ca ai cunoscut-o si ca vrei sa pastrati legatura. Sau unuia dintre organizatori ca a facut o treaba buna.Sunt foarte utile atunci cand vrei sa iti deschizi sufletul.
Parasesc plenara cu o adiere de nostalgie si cu sentimentul ca de-a lungul conferintei de la Amara mi-am creionat experienta in AIESEC. Dar mai important…am invatat…am crescut.
Oana Enesca
Online Responsible
Comm department
Tags : conferinta, motivatie
:D:):X:D
