Imi place sa citesc. Daca as putea (banii si timpul sunt cauza acestui “daca”), as cumpara si citi cate o carte in fiecare zi.
Mi se intampla de multe ori sa merg cu trenul undeva, pe distante mai lungi, in care masina pare o alternativa ciudata, si ma pregatesc inainte ca un copil in ajunul Craciunului.
Imi cumpar o carte sau doua, ma asez in tren si incerc sa imi savurez lectura, fara telefoane, computere si clienti. Doar eu si… ma rog, cateodata, eu si un vecin / o vecina de compartiment care tine mortis sa stie cati ani am, daca sunt insurat si daca cred ca am reusit in viata.
De multe ori abordez, tocmai din acest motiv, o figura de tipul “nu am chef de vorba”. Uneori merge, alteori, aceeasi doamna (ce mult seamana oamenii intre ei) ma intreaba de ce sunt suparat…
Asa ca…, poate data viitoare, cand o sa merg cu trenul, o sa am timp si de citit, nu doar de evitat vecinii de compartiment. Altfel, cartea care m-a distrat in ultima vreme ii apartine lui Julian Barnes si se numeste “O istorie a lumii in 10 capitole si jumatate”. Merita citita chiar si doar pentru primul capitol, in care se prezinta versiunea privind Potopul, apartinand unei…. va las totusi sa cititi. Cine stie?, poate chiar va place.
