Copiii tatălui şi ai Tv-ului, de Codruţa Mariş.

Nu intenţionez să fiu festiv, pentru că articolul este, după umila mea părere, exploziv, mai ceva ca prin desenele cu bombe ACME.R.

În urma unei scurte cercetări pe interent, am ajuns la concluzia, că în ultimul timp, tot mai mulţi părinţi îşi pun problema rolului pe care televizorul ar trebui să îl joace în educaţia copilului. La vârste fragede, există studii efectuate de cercetătorii de la Academia americană de pediatrie care susţin faptul că un contact prea timpuriu cu televizorul dăunează sănătăţii copilului – children of all ages are constantly learning new things. The first 2 years of life are especially important in the growth and development of your child’s brain. During this time, children need good, positive interaction with other children and adults. Too much television can negatively affect early brain development. This is especially true at younger ages, when learning to talk and play with others is so important. Until more research is done about the effects of TV on very young children, the American Academy of Pediatrics (AAP) does not recommend television for children age 2 or younger. (Academia americană de pediatrie, http://www.med.umich.edu/yourchild/topics/managetv.htm).
Se pune problema mai departe, vârstei propice la care televizorul poate într-adevăr juca un rol important în viaţa copiilor, fiind un mijloc de educare şi de acumulare de informaţii noi. Plasând problemele legate de sănătate pe un plan secundar, se are acum în vedere modul în care programele TV influenţează dezvoltarea socială a lor, astfel încât, o cercetare efectuată pe o perioadă de douăzecişişase de ani în Noua Zeelandă, pe un eşantion de 1037 de copii, a demonstrat că televizorul scade nivelul educaţiei, probabilitatea de a urma studii universitare fiind mai scăzută în cazul copiilor care petrec prea multe ore în faţa televizorului.

(http://www.copilul.ro/stiri-copii/generale/Televizorul_scade_nivelul_educatiei-a864.html)
În urma cercetării anchetei efectuate de Gallup România şi Metro Media Transilvania la cererea Comisiei Naţionale a Audio-vizualului în anul 2004, pot spune că rezulatele sunt îngrijorătoare. În primul rând, se pare că televizorul facilitează contactul copiilor cu emisiuni cu conţinut ridicat de violenţă şi obscenităţi, în ciuda faptului că 90% dintre părinţi au stabilit în familie ce programe să fie vizionate, iar cele amintite mai sus sunt interzise.
În al doilea rând, se pare că doar 3% dintre copiii intervievaţi aleg lectura, cinematograful sau teatrul ca formă de petrecere a timpului liber, ceea ce presupune că cei mai mulţi dintre ei îşi petrec majoritatea timpului în faţa ecranului. Studiul arătat că intervalul preferat de copii este cel cuprins între orele 17 – 22, iar programele de televiziune urmărite cu interes sunt PRO TV, Antena 1, TVR 1; la ora actuală, Acasă Tv şi Prima TV consider că sunt urmărite în aceeaşi măsură. S-a ajuns şi la concluzia că 40% dintre ei nu citesc deloc cărţi; se pare că televizorul şi lectura se exclud, deoarece, cu cât timpul alocat televizorului este mai mare, cu atât cel petrecut citind este mai mic.
Program TV Joi
Pro TV 1700 – Ştirile Pro TV
1745 – Happy Hour
1900 – Ştirile Pro TV
2030 – Joshua tree 12
2215 – State de România. Student la Sorbona 15
Antena 1 1700 – Acced direct
1900 – Observator
2030 – Nothing to lose 12
2230 – Observator
TVR 1 1700 – Interes general
1800 – Tragerile Loto
1825 – Yi San
1940 – Sport
2000 – Telejurnal
2110 – Ediţie specială
2225 – Ochiul magic
Acasă TV 1730 – Poveştiri adevărate
1830 – En nombre del amor
1930 – Doña Bárbara
2130 – India
2230 – Poveştiri de noapte

Luând în considerare faptul că în intervalul 1700 – 2200 din telespectatori fac parte şi copii, am notat în tabelul de mai sus programul tv pentru posturile Pro Tv, Antena 1, Tvr 1 şi Acasă Tv. Am extins programul şi după ora 2200, deoarece studiul a arătat că 20% dintre copii urmăresc televizorul şi după această oră. Aşadar, s-a constat că cei mici aleg televizorul pentru a scăpa de plictiseală; dacă e să analizăm programul tv, vom observa că ei îşi petrec timpul fie vizionând televonevele, fie Ştirile Pro Tv de la ora 1700 care au conţinut violent de cele mai multe ori, sau emisiunea Acces direct de pe Antena 1, emisiune care prezintă uneori personaje ce nu ar trebui să devină modele pentru copiii noştri.
În weekend posturile de televiuziune difuzează cu precădere filme, în timpul zilei destinate copiilor; seara, însă, unele dintre ele au un conţinut ridicat de violenţă. În cazul famiilor care nu au stabilit un set de reguli în ceea ce priveşte televizorul, mai ales când acesta este folosit pe post de baby-sitter, posturile tv, prin neglijenţa pe care o arată în raport cu scenele de violenţă sau obscenitate, influenţează în sens negativ educaţia copiilor. S-au raportat cazuri de comportamente necorespunzătoare în şcoală, iar ca punct de plecare este considerată televiziunea, jocurile pe calculator şi internetul.
Cu toate acestea, a considera posturile de televiziune răspunzătoare pentru comportamentele neadecvate ale copiilor e naiv, deoarece cel mai importan rol în educaţia lor o joacă părinţii. Totuşi, în anturajele lor, copii pot fi influenţaţi negativ, în ciuda faptului că fac parte din familii care stabilesc programele tv pe care aceştia au voie să le urmărească; indicaţiile de la CNA par a nu fi suficiente, luând în considerare faptul că atât părinţii, cât şi copiii, nu ţin cont de signalectica ce însoţeşte o emisiune sau un film. Ca atare, e nevoie de o documentare mai profundă a părinţiilor în ceea ce priveşte anumite emisiuni sau filme, pe baza căreia cei mici să aibă voie să urmărească televizorul. Ideal ar fi ca aceştia să aibă un contact progresiv cu informaţiile media, în conformitate cu vârsta pe care o au.

Astfel încât, ar trebui să se ajungă la o convenţie, posturile TV să trasmită emisiuni cu conţinut ridicat de violenţă sau obscenităţi doar după o anumită oră, dar este necesară şi o supraveghere mai atentă a copilului de către părinţi. Cea de-a doua problemă esenţială este lectura, care pare să fi dispărut din stilul de viaţă al copiilor. Televiuziuea poate, de asemenea, juca un rol în remedierea situaţie, prin campanii de promovare a cărţilor (cum a fost „Citeşte o carte!”); o modalitate ar fi ca, în urma studiilor care arată ce vedete de televiziune au devenit modele pentru cei mici, să se organizeze o emisiune de lectură, ai cărei protagonişti să fie modelele alese de cei mici. Însă promovarea lecturii se poate face chiar din interiorul universului cărţilor, un exemplu relevant fiind opera lui Rui Zink – Cititorul din peşteră.

Leave a Reply