Încap în cap, idei scenografice.Herr Paul, de Afrim.

Guide line: “ce faci daca un om, indiferent de ce ai face sau i-ai face, nu vrea sa se miste din loc?” Herr Paul, geniu, ajuns batran, “nu mai vinde”, nu iese niciodata din casa. Cineva primeste casa lui mostenire si vrea sa il dea afara ca sa reamenajeze casa. Complicat, insa nu cu HP. (asta suna a reclama mascata la un produs gen imprimanta)

structural: simplu, 3 pereti si acoperis- la Odeon pe scena, publicul pe gradenă dar doar in fata.
o singura usa, in tavan, la care nu se poate ajunge dar care se deschide.
iesiri-intrari se fac prin dulap -stanga, chinuit- “prin oglinda”-dreapta

tematic: e plin de animale impaiate. herr paul este un taxidermist.
exista lipite tot felul de etichete cu numere -886 e cela mai recurent, din tavan ies radacini
sunt numerele comenzilor de animale. Si mai sunt si creatii dadaiste ale unei copilitze.superbe. Intr-o vreme Herr Paul avea comenzi. Poate mai sunt si acum comenzi.

Les lumieres: eclrejaul e superb, sunt efecte care insotesc intrari, fum, vizual e un regal, totul e cald, stramb, ingramadit in sensul unei stari de micime, de om intrat in el insusi intr-atat incat nu se mai poate misca,(geniu) pentru ca nu mai vede rostul

Detalii: exista de asemenea hainute de copil si hainute agatzate pe umeras, un pat de maxim 1 mteru in care un matur intra doar in forma de v, asadar in pozitia “cu genunchii” la piept. . exista un titlu de ziar lipit pe peretele din spate “crima de la scuipatul de seminte” -un titlu decupat din ziar. exista un laborator al unui taxidermist, acolo, air eu am avut nevoie de 1 ora de spectacol, desi am stat in primul rand, o ora de spectacol mi-a luat ca sa imi dau seama de asta. dupa ce mi-am dat seama, am realizat ca se vedea PESTE TOT, in fiecare detaliu. wow!

Costumele: celor care apartin de univ camerei (Herr Paul si sor-sa) sunt metalice, gri, seci, si corozive, ca textura, respectiv pare ca le e frig, dar frigul de pe urma, personajelor.si mai sunt si salopete de lucru.
ăia care sunt în contrast, cei din afara camerei, sunt îmbrăcaţi enervant de “la costum”, cu fuste şi rochii şi când apar în spaţiul ăsta, reacţia fireasca pt noi e sa incercam sa ii dam afara. Repulsiv.

Concluzia:modul in care evolueaza spatiul fara ca neaparat ceva sa se schimbe, mi se pare paradoxul esential al unei creatii scenografice care trebuie sa JUSTIFICE universul pe care UN GENIU nu l-ar parasi niciodata. Un spatiu care evolueaza continuu, dar nu se schimba niciodata.

Finalul e apoteotic, superb, incredibil de impactant, si deja nu mai are rost sa scriu, pentru ca realmente e minunat de vazut.

Eu cred, desi nu ma pricep prea bine la arta scenografica, ca a reusit.

Leave a Reply