Tudor Chirila e chiar misto

Primul eveniment bifat la Toamnă Orădeană de mine a fost întâlnirea lui Tudor Chirilă cu noi, bloggerii. Văzându-l pe Tudor acolo, printre noi, mi-am dat seama pentru a nu ştiu câta oară cât de mişto poate fi blogging-ul câteodată, mai ales când se ivesc ocazii de genul acesta. E un sentiment tare fain să stai atât de aproape de artişti, să discuţi liber cu ei şi să-i surprinzi altfel, aşa cum sunt ei de fapt, departe de scenă.

Despre omul Tudor Chirilă nu aveam o părere bine conturată înainte. Îl apreciam doar pentru rolul său de artist. Rareori intram pe blogul lui, nu mă interesa viaţa lui privată şi nici reputaţia nu foarte favorabilă pe care şi-a creat-o singur mai demult. Vineri, în Queen’s Pub din Oradea, m-am uitat la el cu alţi ochi. L-am simţit chiar puţin emoţionat de faptul că se afla între aţâţia oameni noi. Părea cumva vulnerabil, mai ales că restul trupei întârziase şi a fost nevoit să înceapă singur discuţiile. Dar s-a descurcat minunat cu răspunsurile şi, sincer, nu mă aşteptam să aibă un aşa simţ al umorului.